Trei

Femeia în rochie alba asteapta soarele să răsară. La mâna dreaptă atârna ceasul de marmura care îi șoptea mii de cuvinte. Femeia era singură la balul acela mascat și dansa. Se învârtea în jurul cuplurilor de acolo dându-și seama că toți cei prezenți sunt învăluiți de somnolență. Ea râdea, ochii îi străluceau a bucurie. Ochii ei emanau energie și candoare. Fata era într-o stare de fericire, speranță și naivitate.
În mijlocul sălii de dans, femeia în rochie rosie, care râdea destul de zgomotos, avea pe față o masca albă. Culoriile din sală cădeau pe rând una câte una. Rochia cea rosie a acestei femei părea sfâșiată de o fiară. Sufletul ei de foc se amesteca cu acele suflete din acea mulțime. Se înstrăinase de ceilalți, era doar ea care îl îmbrățișa pe el. Era cu un el. Ea nu era singura niciodata. Bărbatul o ținea strâns în brațe și îi smulgea văpaia de pe rochie. Îi smulgea fiara care îi sfâșiase rochia, îi smulgea părul răvășit de gânduri și apoi îi smulgea ultima respirație.
În sala erau trei oglinzi, iar umbra și lumina trăiau necontenit reflectate-n oglinzi. Umbra era mult mai reflectată și mai evidentă, lumina era veșnic în umbra, veșnic invizibila, veșnic netrăită.
În coltul din dreapta, lângă semineu se află femeia în rochie neagră. Nu privește pe nimeni, nu dansează, nu are mască, așa cum nu are nici femeia în alb. Este foarte singură în mulțime. Rămasă cu privirea lipită de podea, femeia încercă să-și reamintească cine este. Sunetul viorii se aude din ce în ce mai tare, și toți din sală se rotesc intr-un cerc nebun. Sunetul are un miros înțepător.
Femeia în negru este sedată de o realitate inutilă. Dar totuși zâmbește. Zâmbetul ei este născut dintr-un scepticism refulat. De pe buze îi țâșnesc tulburările, nevrozele și revoltele.
Nimeni de la acel bal nu o vede.
Este singură în mulțime. Se simte izgonită din propria viață.
Inima și sufletul, plasate între coaste, sunt veșnic zgâriate de metalul ce învelește gândul.
Ochii de carton i s-au decupat când a uitat să mai privească.
Balul se încheie.
Cele trei femei se desprind din decor, se iau de mână, făcând o mică plecăciune după care ies pe usa neagră într-o altă sală.
Cele trei oglinzi reflectă rochiile. Măstile rămân pe chipurile celorlalți.