Raspunsul tau e intrebarea mea

Voi lua un creion si o foaie alba ca varul,si am sa-ti pun nenumaratele intrebari.Dar,ai grija,jocul nostru este riscant.Raspunsul tau il voi considera raspuns pentru urmatoarea intrebare.
“Si daca nu iti voi raspunde?” M-a intrebat el.Avea ochii ca 2 carbuni incinsi,un ranjet sarcastic si privirea-i intrerupta de amintiri.
“Daca nu imi vei raspunde,vei ramane o viata-ntreaga sclav al intrebarilor fara raspuns.”Stiam ce imi va raspunde la aceasta replica…
“Cred ca sunt sclavul intrebarilor fara raspuns de mii de ani…tu nu ai ce sa imi faci” si s-a uitat in coltul din dreapta,unde lumina imita ironic umbra.
“Si nu vrei sa te eliberezi?Nu vrei sa-ti eliberezi cuvintele,sau…poate ca-ti place starea de sclavie.Uite,la asta nu m-am gandit”
S-a lasat brusc tacerea.Ii simteam carnea rupta fasii si unghiile roase de cuvintele ce se imbulzeau sa iasa si nu reuseau de lacatul pus pe suflet.Ii simteam ritmul alert al respiratiei,care se impletea perfect cu groaza intrebarilor umede de atata balacit in noroiul raspunsurilor mincinoase.
Il vedeam cum se chinuie sa iasa din aceasta inchistare a sufletului,ii vedeam raspunsurile si intrebarile reprimate si inghitite ca pe o pastila alba,pe care scrie AGOCALMIN.
Il simteam cum se inhiba la fiecare replica de-a mea si isi ucidea cuvintele si intrebarile cu fiecare minut ce se scurgea pe scena de teatru,intr-o zi de vara.
Pe scena au mai ramas doua scaune…
A…si…intrebarile!