Cu sau fara iluzii?

Eram pe banca din parc intr-o zi de toamna.El era langa mine si ma privea cu duiosie,sperand sa gaseasca un raspuns la intrebarea mea.
-Da-mi o iluzie.M-a rugat.desi stia ca urasc iluziile.
-Nu am,nu vreau nici sa primesc,nici sa dau.
Eram nervoasa,iritata deoarece ma rugase sa ii dau ceva ce eu nu aveam.
-Atunci am sa iti dau eu,ca sa ai de unde da inapoi.
Mi-a zambit in timp ce a intins palmele spre mine.
-O iluzie cere si naste o alta iluzie.
-Da,o iluzie te transforma,te descompune,te recompune,ca apoi sa te tranteasca si sa te ridice spre lumina.
A intins din nou palmele,cu speranta sa le intind si eu pe ale mele.
-Dar,daca nu vreau sa renasc?Daca nu vreau sa primesc nimic si nici sa dau?
Radeam,incercam sa fac in asa fel incat sa nu banuiasca cat de mult imi doream iluzia.
-Atunci o sa imi demonstrezi ca esti o individualista si ca nu te intereseaza de sufletele descompuse in urma ta.
Baiatul a bagat mainile in buzunar si m-a intrebat:
-Stiu ca ai nevoie de ast,te rog ma lasi sa te ajut?Sa fiu alaturi de tine?Sa te sustin?
A intins din nou palmele,in timp ce ochii varsau lacrimi.
-Nu pot,am mutilat iluzia.Acum nu mai pot face nimic….
S-a uitat la mine cu ochii mari si goi.Era cel mai trist om din lume.Simtea cum totul din jurul lui se transforma si toamna devine iarna.
-Ai uitat sa numeri vesnicia dintre clipe?Ai uitat ca ma ai pe mine?Ai uitat ca azi este toamna?Ai uitat ca…
-Nu ne potrivim in decor…
-Atunci hai la mare.Stiu ca adori marea.Stiu ca atunci ai sa iti reamintesti de minemai sa iti reamintesti de noi,ai sa iti reamintesti ca iubesti toamna,ai sa iti reamintesti sa numeri infinitul,ai sa iti reamintesti ca tu esti iluzie pentru mine…
Taceam.Eram confuza.Nu stiam daca doream sa imi reamintesc toate aceste lucruri.Nu stiam daca oglinda va mai reflecta iluzia,nu stiam daca sufletul va accepta din nou revolta…
Iar intr-un final i-am raspuns:
-Ti-am gresit….dar te-am iertat!