Cutia de Cola

E o zi friguroasa de iarna.Sunt un om de zapada,cu sufletul inghesuit intr-o cutie de cola,aruncata pe strada.
Sufletul e acolo inghesuit,incearca sa iasa,sa se raspandeasca,dar ramane acolo asteptand copilul sa modeleze zapada.Asteapta,dar…nimeni nu vine.Nimeni,absolut nimeni.Copilul e preocupat sa se dea cu sania ,nu are timp de omul de zapada.
Tanti cu aceea cu paltonul rosul care se plimba,uita sa priveasca omul de zapada,uita sa priveasca albul.Poate ca a invatat sa priveasca prea mult negrul si albul o orbeste,o irita.Este nervoasa ca este frig afara si picioarele ii aluneca pe gheata.Apoi trece batranul,mergand greu sprijinindu-se de un baston.Da drcu anotimpul,e nervos,iritat si trist ca nu are bani sa plateasca intretinerea la caldura,ca pensia este mult prea mica iar farfuria de pe masa este mereu goala.Nici el nu priveste omul de zapada.
Cutia de cola e tot in mijlocul strazii si nimeni nu o ridica sa o priveasca sau macar sa o arunce la ghena de gunoi.
Cutia ramane in zapada.