Pictor nebun

Oamenii din decorul alb,se descojeau unul pe altul:piele dupa piele,os dupa os.Nu puteau vedea albul,din moment ce nu reusisera sa vada negrul.Linia vietii se scurgea ca un lichid apos si lipicios.Toti din acel decor aveau o singura dorinta:sa atinga cerul cu inima.Era imposibil,din moment ce nu il simteau.Erau fericiti de ori cate ori se ascundeau in spatele haosului fictiunii.Totul in jur nu era decat o iluzie.Toti aveau ochii jumuliti si spintecati de un pictor nebun…