Sunetul viorii

Privirea mea,ca un corb ce-ti sfasie sufletul este aruncata asupra a tot ce ma intristeaza.Stiam ca sunt stapana umbrelor,dar lumina imi era din ce in ce mai draga.Dincolo de intuneric,se vedeau sufletele aruncate si mancate de lupii intunericului.Voiam sa ma inalt catre luna,dar intunericul ma tragea in jos.Pasari negre imi acompaniau tacerea.
Sunetul viorii se auzea de departe,iar acest sunet nu facea altceva decat sa imi zgarie ciobul de suflet demult aruncat in multimea ce trecea pe langa mine.
Pe crucea destinului,a ramas doar sunetul viorii…