Paltonul Rosu

În holul cel rece tu treci nepăsător
Paltonul rosu de pe canapea a cazut demult pe podea
Asta nu e piesa noastră într-o sală unde te prefaci că eşti actor
Asta este starea de frustare ce se oglindea pe faţa mea.
A inceput demult să plouă,cerul s-a întristat
Eu ma uit acum prin tine şi îti văd sufletul îngheţat.
Ce-i cu ochii aştia goi?Crezi că vei scăpa de mine?
Cînd te vei reintoarce pe acest hol negru gol,aminteşte-ţi că nu există destine.