Realitatea din spatele cortinei

Mi se reproseaza ca nu stiu ce vreau de la viata.Ca sunt mult prea ciudata si imi schimb atitudinea la fiecare minut ce se scurge in clepsidra de pe masa din camera mea.Dar cum e sa fii normal?Ce este normalitatea?Exista oare asa ceva?

Da,este adevarat ca mintea si sufletul meu este cuprinsa de haos.Este adevarat ca sunt momente in care incerc sa ma regasesc,desi sunt pierduta in trenul a carui destinatie nu o cunosc inca.

Zilnic,trec pe langa oameni ce par ca au murit de mult.Zilnic,vad oameni care privesc fara sa vada,zambesc fara sa simta si fug mereu spre ceva.De ce atata viteza?

Vad oameni ce sunt transfigurati,rautatea din sufletele lor se asterne precum o masca pe chipul lor.In loc de sentimente,cei din jur au ajuns sa aiba interese.

Zilnic vad,compasiune simulate pe chipul celor la putere,cei care ne tin discursuri despre moralitate,bunatate,dreptate,dar fura pana si ultima firmitura de paine a batranului ce demult o cauta cu atata disperare la ghena de gunoi din coltul blocului.

Zilnic,vad mii de tineri,care cunosc pe dinafara denumirea tuturor cluburilor,dar cand ii intrebi de ultima carte citita,iti arata trefla sau dama.