Scarbita de vise

Abia astept sa scap de orasu asta si de amintirile din el…sunt atatea care trebuie sterse…Vreau sa uit,vreau sa fiu din nou fata aia mereu vesela fara sa ii pese de absolut nimic.Vreau sa cred iar in oameni,sa cred ca inca mai am o sansa la fericire.Oare cer asa mult?Poate.
Vreau sa zambesc fara vreun motiv anume,vreau sa fiu iar fata aia zapacita,pe care o stia toata lumea si acum a devenit…o retrasa si mereu cufundata in vise,in lumea ei,perfecta…nu vreau ca lumea mea perfecta sa fie dor in visele create de mine,vreau sa fie o realitate a mea..Realitatea mea.Stii ce e cel mai aiurea?cand incepi iar sa crezi in oameni,crezand ca poate de data asta va fi mai bine,si nu incepi bine sa crezi ca iar primesti lovitura de gratie,te dezamagsc si rad de tine de parca ti-ar zice:”doamne dar tu chiar esti naiva”…Nu,nu aplaudati,nu radeti.nu e nimic de ras sau de aplaudat(cel putin pt mine)…
Mereu te ridici si apoi esti trantit din nou la pamant,asta probabil ca sa nu uiti cum e realitatea…