.jpg)
Copilul priveşte.Priveşte cu ochii mari şi goi un înger.Un înger decăzut cu aripi întinate de moarte.Copilul râde.Zâmbetul se scurge pe faţă.Curge…Curge…Curge..
Copilul priveşte cu ochii mari şi goi buzele acestui înger.Roşul din buze este născut dintr-un scepticism refulat.
Copilul e-n castel. Castelul este casa lui.Copilul râde, este fericit. Deşi castelul nu are oglinzi,iar tavanul este verde şi decojit,copilul râde.Se prelinge din tablouri,pe podea,sânge şi venin.Veninul este galben.Copilul râde.
Ferestrele sunt sparte şi cioburile sunt adânc înfipte-n îngerul malformat îmbrăcat în perfuzii.Copilul rîde.
Uşa neagră ţine în braţe două măşti: una râde,alta plânge. Copilul râde.
Maioneza cuvintelor din culori reci este tăiată de sunetul ascuţit al unei viori.Vioara nu are corzi.E mută.Copilul râde.
Toate perechile care dansează au o poveste,au un trecut,au o culoare,au câte-o mască.Masca este aruncată în sufletul castelului.Copilul rîde.
O femeie ţine-n mînă o pensulă.Pictează copilul care râde.În acelaşi timp femeia dansează în ritm nebun si haotic pe muzica mută a viorii si a pianului dezacordat.Toti dansează.Copilul rîde.
Pictura este gata,foaia este albă,goală.
Copilul plânge!
Balul se încheie,copilul ia masca de la oameni aruncată,o pune pe faţă si pleacă….!
