La amiaza

La amiază
străzile sunt mai întortocheate
piețele mai aglomerate
un suflet e pe  moarte
Strada întortocheată
dă în piața aglomerată
La amiază
cerșetoarea-i moartă
fără șoaptă
La amiază
viermii-i ies din țoale
cu entuziasmul orbitelor goale

Schita de decor

De ai trăi mereu
în locul meu
somnul fără vise
în care doar iarna rătăcise
cu frica-n oase și un fior
ți-aș da la schimb trecut pe viitor
Într-o schiță de decor
fetița tunsă
cu fața ascunsă
copila fără vise
umbre de sentimente risipise
N-ai cum să mergi
abia plutești
Nu gîndești
doar simți că ești
într-o schiță de decor
unde visurile mor

Iertare

Păr în flăcări

Uşă spartă

Ochi fără întrebări

Nu te iartă.

Iertarea roşie,

Odaie verde

Ochii de gresie

Suflete chinuite-n mansarde.

Păr în flăcări

Ochii verzi

Pe pereţi,doar bondari

În cearşaf,leoparzi

Nu te iartă,

Ochii verzi,

ca de piatră

Ochii care tu îi crezi.

Suflete moarte

Morții se înghesuie la  infinit
În aurul  toamnei ruginit
Chip de femeie 
Cu aripi în vînt
Plutind peste morții fără mormînt
Doar toamnei rugină 
îi e dat să poarte 
Atîtea suflete moarte

Decembrie

Suflete rătăcite 
În noiembrie
Cuvintele amorțite 
Îngheață în decembrie 
E frig afară
Cu păru-i alb
Cu păru-i alb
Cuvîntul nu o mai atinge
Cu păru-i alb
Femeia  plînge
În noiembrie
Cu păru-i alb
Cu păru-i alb
Zîmbește și îngheață
În decembrie

Limbi amare

Suflete în gunoi
Galben între noi
Dorința-i deșartă
Chiuveta spartă
Pe podea praf
Gîndacul mort în cearșaf
Două suflete înnodate
Se beau adesea doar în șoapte
Ne-am iubi
Dar ne-am pătruns
Cu limbi amare
Pe scuns

Verdele destin

În metroul levantin
Psihopatul intră în criză
Și se suie pe valiză
În metroul levantin
Dinspre verdele destin
Călătorii-s mulți
Cu ochii goi și toți tăcuți
În metroul levantin
Dinspre verdele destin
Valiza-i neagră și mică
În august
Zi de duminică
În metroul levantin
Dinspre verdele destin