Realitatea din spatele cortinei

Mi se reproseaza ca nu stiu ce vreau de la viata.Ca sunt mult prea ciudata si imi schimb atitudinea la fiecare minut ce se scurge in clepsidra de pe masa din camera mea.Dar cum e sa fii normal?Ce este normalitatea?Exista oare asa ceva?

Da,este adevarat ca mintea si sufletul meu este cuprinsa de haos.Este adevarat ca sunt momente in care incerc sa ma regasesc,desi sunt pierduta in trenul a carui destinatie nu o cunosc inca.

Zilnic,trec pe langa oameni ce par ca au murit de mult.Zilnic,vad oameni care privesc fara sa vada,zambesc fara sa simta si fug mereu spre ceva.De ce atata viteza?

Vad oameni ce sunt transfigurati,rautatea din sufletele lor se asterne precum o masca pe chipul lor.In loc de sentimente,cei din jur au ajuns sa aiba interese.

Zilnic vad,compasiune simulate pe chipul celor la putere,cei care ne tin discursuri despre moralitate,bunatate,dreptate,dar fura pana si ultima firmitura de paine a batranului ce demult o cauta cu atata disperare la ghena de gunoi din coltul blocului.

Zilnic,vad mii de tineri,care cunosc pe dinafara denumirea tuturor cluburilor,dar cand ii intrebi de ultima carte citita,iti arata trefla sau dama.

Aplauda numai cine trebuie...

Dincolo de clipirea ochilor,universul este altfel,altfel decat gandurile nesfarsite cu nuanta cenusie adunate in mine.Desi,o voce din cer imi sopteste ca tot ce se intampla e doar o forma nereusita de a ma face sa ma simt invinsa,sufletul se sparge in mii de bucati pe soseaua de la marginea visului in care m-am nascut.
M-am obisnuit cu visele spulberate de vant si suflete sparte,desi adunam cioburile cu mare grija incercand astfel sa imi refac sufletul.Era lipit acum,dar crapaturile erau vizibile.Stiam ca nu mai este acelasi,desi,ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul ca ma voi naste in alt vis cu un alt suflet.
Sufletul urla,asa cum suna pianul dezacordat de pe scena din fata mea.Oamenii aplauda,desi stiu la fel de bine ca mine ca ceva este neinregula,ca muzica e falsa,nu e melodioasa si dimpotriva seamna cu strigatul unei ciori,completand circuitul furiei sale.
Dar ei aplauda.S-au obisnuit ca la fiecare concert,bun sau rau,sa aplaude.

Aplauda...Aplauda...Aplauda...

Infininitul din noi...

Teama s-a infipt in oasele mele precum coltii unui gand sfasietor in sufletul demult apus.Inotam in marea lupta a spiritului cu constiinta.In jurul meu,alte suflete aflate in moarte clinica,se zbateau sa ajunga spre poarta Raiului.Drumul era lung si plin de obstacole.Voci in care ecoul se pierdea in neant,te ispiteau la cele mai mari pacate.Stiam ca nu voi ajunge in Rai.Eram prea slaba sa rezist ispitelor.Drumul spre Infinit era tot mai chinuitor,caci nu stiai nici ce te asteapta,nici ce vei gasi.Amintirile incepeau sa se prelinga peste chipul meu:prima gura de aer,prima imbratisare,prima soapta,primul pas,primul cuvant,primul chip,toate acestea se derulau in fata mea precum un film alb-negru vazut pana la ultimul detaliu.
"Ce se afla dincolo de Infinit?"Strigau sufletele tot mai tare,sperand sa gaseasca un raspuns.O voce cutremuratoare se aude de departe:"Dincolo de Infinit,va veti regasi pe voi insiva,caci acolo raman sufletele.Dincolo de Infinit sunteti voi!"

Si dintr-o data la auzul acestor vorbe cortina cate,iar oamenii din sala se ridica si aplauda,uitand totusi ca viata adevarata se gaseste chiar si dincolo de cortina!

Un sfarsit inseamna un nou inceput!

Care sunt cele mai mari greseli pe care trebuie sa le evitam intr-o relatie?
Desi nu va cunoasteti de mult timp,incepi sa ii povestesti totul despre trecutul tau,totul despre tine.Aceasta reprezinta una dintre greselile pe care cei mai multi le facem.Gandeste-te ca atunci cand incepi sa ii povestesti totul despre tine,misterul va disparea,iar acea persoana nu va mai avea acel impuls sa te descopere in timp,sa te desfireze,urmand monotonia si plictiseala.
Dupa prima intalnire deja astepti zeci de apeluri si mesaje de la acea persoana.STOP! Abia va cunoasteti,daca va entuziasmati asa de tare de la inceput s-ar putea ca nu dupa mult timp,acel sentiment sa dispara brusc.Luati o gura de aer,respirati adanc si asteptati calm ca lucrurile sa descurca intr-un mod firesc si calm."Graba strica treaba".
Desi,nu aveti o ''relatie'' de mult timp,ii ceri mereu explicatii:''Ce ai facut de nu m-ai sunat?''...."Unde te duci si cu cine?"...Acest gen de interogatoriu,nu face altceva decat sa te distanteze tot mai mult de persoana pe care o placi.
Daca incepi o relatie cu gandul:''Oricum nu va dura",afla ca asa se va intampla,si garantat acea relatie se va destrama in cel mult 2 ani.
Incercati ca modul de comunicare sa fie de cele mai multe ori direct,fata in fata,evitand discutiile la telefon sau declaratii de dragoste prin SMS.Daca vrei sa ii spui :"Te iubesc",spune-o privind in ochi persoana iubita,asa ii vei vedea reactia,gesturile,mimica,privirea,iar emotia este mult mai puternica.
Nu ii promite nimic din ceea ce nu esti sigur ca se poate realiza.Dezamagirea unei promisiuni neindeplinite face ca persoana de langa tine sa isi piarda increderea in tine.
Atunci cand va certati,ar fi bine sa va autocontrolati,sa nu jicniti sau sa va purtati urat cu persoana iubita.Multe persoane,se despart din cauza faptului ca nu stiu sa isi stapaneasca emotiile,trairile,dezamagirile,irascibilitatea.
Nu uitati,fiecare dn noi avem nevoie sa fim iubiti intr-un anumit fel.Degeaba iubim in felul nostru persoana de langa noi,daca modul in care o facem nu o face fericita.Acum o sa spuneti:"Eu asa pot iubi,asa sunt eu".Dar macar a-ti incercat sa o iubiti cum are aceasta nevoie?Degeaba ii cumperi cadouri si incerci sa fi romantic,daca atunci cand te imbeti si vi acasa te poti urat cu ea.Degeaba esti uneori sensibil la trairile ei,daca de cele mai multe ori nu o respecti si o pui in situatii limita si de umilinta.Degeaba esti tandra cu el,daca tu il inseli cu nu stiu cati.
Incercati sa nu folositi aceleasi glume si acelasi vocabular cu persoana iubita,acelasi pe care il aveti cu baietii din cartier sau prietenele voastre de club si shopping.
Daca persoana de langa voi va umileste,va jicneste prin purtarea sa,aveti demnitatea si plecati din viata sa in cel mai silentios mod cu putinta.Nu ii luati cadourile inapoi,e trecutul vostru.Nu ii reprosa,nu mai are rost.
Iar daca ati avut curajul si demnitatea necesara pentru a face acest pas,nu alergati intr-o noua relatie sperand si autosugestionandu-va ca veti uita.Lasati timpul sa se scurga in clepsidra vietii,rana sa se cicatrizeze iar apoi daca va aparea acea persoana care sa va faca inima sa zambeasca,mergeti cu aceasta pe raza soarelui construind un nou inceput.''Un sfarsit inseamna un nou inceput!"

Paltonul Rosu

În holul cel rece tu treci nepăsător
Paltonul rosu de pe canapea a cazut demult pe podea
Asta nu e piesa noastră într-o sală unde te prefaci că eşti actor
Asta este starea de frustare ce se oglindea pe faţa mea.
A inceput demult să plouă,cerul s-a întristat
Eu ma uit acum prin tine şi îti văd sufletul îngheţat.
Ce-i cu ochii aştia goi?Crezi că vei scăpa de mine?
Cînd te vei reintoarce pe acest hol negru gol,aminteşte-ţi că nu există destine.

Marian Ralea

Pur si simplu imi place Marian Ralea.E un actor cu care Romania ar trebui sa se mandreasca.E unul dintre cei mai buni actori ai nostri,pe langa:Oana Pellea,Morar,Carmen Tanase si multi altii.Inca imi e dor si ma gandesc cu nostalgie la emisiunea pe care o facea acum cativa ani,Abracadabra.Va ramane mereu in mintea celor care au apucat sa vada acea emisiune,ca Magicianu.Doamne ce mult il mai iubeau copii,iar eu priveam de fiecare data fascinata emisiunea lui.Paca\t ca nu se mai da pe post,pt ca si acum as fi privi-o la fel de entuziasmata.

Marian Ralea si-a dorit mereu sa fie actor. Visul i s-a implinit. In 1982 a devenit actor profesionist, cu acte in regula.

Marian Ralea este genul de actor total, care trece cu aceeasi usurinta de la comedie, la drama, de la teatrul pentru adulti, la teatrul pentru copii. Este unul dintre cei mai cautati actori romani,are peste 20 de ani de cariera scenica si a pus bazele Teatrului National pentru Copii. Este de asemenea cel mai proaspat profesor de actorie de la Sibiu.
Marian se numara printre actorii de prestigiu ai teatrului romanesc. Renumit pentru talentul sau de comedie, Marian Ralea emotioneaza si suprinde totodata in rolurile de tragedie. Si-a petrecut toata viata pe scena, iar dupa Revolutie, s-a mutat intre copii.
Pe langa teatru si film a realizat si emisiuni TV.
- 1991 Realizator de emisiuni la TVR 1.
- 1995 Realizator al emisiunii Abracadabra la PRO TV.
Printre cele mai semnificative roluri in filme, amintim:
1985 -Sergiu – in Pastreaza-ma doar pentru tine – regia Dan Marcoci;
1988- Matei – in Cenusa pasarii din vis – regia Dorin Doroftei;
1990- Marin -in Sanda- regia Cristiana Nicolae;
1991 -Dinu – in Pasaj – regia George Busecan;
2001 -Ofiter german – in Martor ocular – regia Costa Gavras
Dintre spectacolele de teatru in care a jucat âMagicianulâ, mentionam: “Sluga la doi stapani” de Carlo Goldoni, “O noapte furtunoasa” de I.L.Caragiale, “Iluzia comica” de Corneille, “Triumful dragostei” de Marivaux, “Scorpia imblanzita” de W. Shakespeare, “Jurnalul unui nebun” de Gogol, “Regele Ioan” de W. Shakespeare, “O scrisoare pierduta” de I.LCaragiale, “Mult zgomot pentru nimic” de W. Shakespeare, “Memoria celor care au trecut” dupa Evanghelia lui Ioan, “Experimentul Iov” dupa Vechiul Testament, “Persii” de Eschil, “Exact in acelasi timp” de Gelu Naum, “Electra” dupa Sofocle si Euripide.
Premii:
Premiul special al juriului la Gala Tanarului Actor, Costinesti (1984)
Cel mai bun actor al anului, UNITER (1988)
Cel mai bun actor de comedie, Festivalul I.L.Caragiale (1990)

Dualitatea fiintei umane

Dualitatea fiintei umane deriva din insasi structura acesteia,a creatiei si a destinului.Fiinta umana tinzand spre bine,poate calca pe urmele raului,fie voit,fie nevoit.Aspirand la perfectiune,de cele mai multe ori,savarseste un rau necesar.Binele si raul sunt percepute in mod diferit de om,raportat la valorile in care a fost crescut,educat si nu mai putin la fondul genetic pe care il mosteneste.Binele si raul,ales in viata de fiecare individe alegerea sa,dar si mana destinului…

Viata o iluzie

Ce este viata?Eu cred ca este de fapt o iluzie.Poate ca..moartea e singura realitate a omului.Am incercat de multe ori,sa fug de realitate confundandu-ma tot mai mult cu iluzia.Imi era bine,un moment,o clipa,dar…cand ma trezeam,era mult prea negru tot,asa e in general cand te obisnuiesti sa ai numai culoare,si dintr-o data vezi numai negru in fata ochilor.Am incercat sa fug atunci,dar,la ce folos?Realitatea ma ajungea din urma,alerga mai repede decat mine.Oboseam.O acceptam o clipa,si-apoi ma afundam iar in vise,in iluzie.El ma iubea,eu il iubeam,culorile erau vii,lumea zambea,totul era frumos.De ce sa plec de aici?Imi este mult prea bina,nedandu-mi seama in ce prapastie ma afundam.

Omul,nu realizeaza ca atunci cand prefera iluzia,visele,uita sa traiasca,fuge de el,de realitate,e ca atunci cand te droghezi.Simti o beatidune rara,nedandu-ti seama ca aceea beatitudine se transforma intr-un cosmar,atunci cand te vei trezi.

Clovnul tristetii

Sunt clovnul tristeţii.Văd cum se scurge timpul eternitatii.Nimic,din ce-mi spui tu,nu mă face mai vesel.De mult timp,mă simt ca-ntr-un carusel.Din cuşca neagră a vieţii aş vrea să ies să vă zâmbescDar simt şi cred că ar fi un zâmbet prea grotesc.Aţi vrea să vă mai spun o glumă?Am să vă spun cuzâmbetul pe buze,prefăcându-mă fericit.Însă zâmbetul şi privirea,vă spune că inima şi sufletulsunt de un negru-tocit.Te rog sărută-mă uşor,şi priveşte-mă ca şi cum numai eute fac să vibrezi.O să te privesc zâmbind în ochi,şi-am să te hibnotizez.O lacrimă se scurge,un zâmbet se deschide,privareavarsă sânge şi vocea-mi tremurândă spune glume.

Oglinda sparta

Stau intr-o camera destul goala..e doar un fotoliu…Ma uit in oglinda sparta si ma vad bucati…Nu mai sunt intreaga..Ma apuca disperarea,ce se intampla??De ce nu mai sunt intreaga…Caut innebunita in toata camera o oglinda…o oglinda intreaga…Uite!Am gasit ceva,e o oglinda!Sunt fericita,sunt in culmea fericirii,acum o sa ma vad intrega,nu o sa mai fiu bucati si atat…Ma uit mai bine la oglinda…Nu,nu se poate!Nu e adevarat!Traiesc o minciuna!Trebuie sa fie intreaga,stiu sigur ca e intreaga…Insa ochii mei albi goliti de tristete,amaraciune,privesc oglinda,e sparta.Eu sunt bucati…Stau in camera intunecata cu un fotoliu cautand sa gasesc cu disperare un raspuns..De ce nu e intreaga>?De ce eu nu sunt intreaga?

Infinitul

Simt ca ma prabusesc la pamant si nu am nicio salvare,nu este nicio mana sa ma agat de ea si sa ma ridic.Sunt atat de singura,chiar si atunci cand ma aflu printre voi,voi care ziceti ca ma indragiti atat de mult.Si voi m-ati lasat,nu vreti sa va trag in jos dupa mine,e de inteles.Orasul este pustiu,cerul este atat de albastru si atat de infinit incat privirea mea se pierde in el.Sunt jos,la pamant si privesc cerul.Ochii mei au ramas goliti de viata,acum le a mai ramas doar cerul si-atat.E atat de frumos sa privesti cerul…e un alt univers,atunci cand te afunzi tot mai mult in el.Ochii au ramas goi si albi.Amintiri…tot felu de amintiri,de la cele mai frumoase la cele mai dureroase,imi curg acum prin minte.Nu am nicio putere sa le alung sau sa le pastrez in permanenta,sunt prea obosita.Tot ce vreau este sa privesc cerul,infinitul…

Scarbita de vise

Abia astept sa scap de orasu asta si de amintirile din el…sunt atatea care trebuie sterse…Vreau sa uit,vreau sa fiu din nou fata aia mereu vesela fara sa ii pese de absolut nimic.Vreau sa cred iar in oameni,sa cred ca inca mai am o sansa la fericire.Oare cer asa mult?Poate.
Vreau sa zambesc fara vreun motiv anume,vreau sa fiu iar fata aia zapacita,pe care o stia toata lumea si acum a devenit…o retrasa si mereu cufundata in vise,in lumea ei,perfecta…nu vreau ca lumea mea perfecta sa fie dor in visele create de mine,vreau sa fie o realitate a mea..Realitatea mea.Stii ce e cel mai aiurea?cand incepi iar sa crezi in oameni,crezand ca poate de data asta va fi mai bine,si nu incepi bine sa crezi ca iar primesti lovitura de gratie,te dezamagsc si rad de tine de parca ti-ar zice:”doamne dar tu chiar esti naiva”…Nu,nu aplaudati,nu radeti.nu e nimic de ras sau de aplaudat(cel putin pt mine)…
Mereu te ridici si apoi esti trantit din nou la pamant,asta probabil ca sa nu uiti cum e realitatea…

Vorbele unui psihopat

Eram în barul ăla cu fum albastru,şi mă simţeam ca un

psihopat.În stanga mea se afla un psihiatru,dar mă tem

că era întruchipat.Mă uitam pe cer,mai ţi minte când

îţi desenam ochii şi îi aseamănam cu acele stele de pe

cer?Râdeai ca prostu,de mine şi naivitatea mea,dar în

mintea mea rămâi un lup de cer şi mă înalţ în mine cu o

satisfacţie adîncă.Mă uit în jur,ştii ce văd?văd oameni

de stîncă.Imi sorb cafeaua pînă la ultima picătură şi

văd cum din ochi îmi curge o lacrimă mult prea rece ca

să o simt.Mă cuprinde frigul,încep să tremur,dar acum

numai rele presimt.Mă uit la psihiatru,îi zîmbesc

voios,şi rîd zgomotos.Apoi privindu-mă ultima oară în

oglinda spartă din faţa mea,adorm şi ştiu că voi dormi şi voi visa un vis la nesfîrşit

Conexiune inversa

ti-am pictat sufletul pe valurile mării.Era o culoare verde închis,acest suflet al tău.Aş fi vrut să-ţi pot picta viaţa,dar..cum este viaţa ta?Toată viaţa ta,nu ai făcut decât să joci pe scena teatrului,numită viaţă.Am uitat:tu nu eşti real.Eşti,doar o fantasmă,şi devine doar atât,nimic nimic mai mult,nimic mai puţin.Mă uit deseori în privirea ta,viaţa mea se află în spatele privirii tale,iar tu nici măcar nu realizezi asta.Am uitat de asemenea,că păpuşile nu au suflet,nu au sentimente.Ăsta eşti tu,o simplă păpuşă de plastic prefăcută-n viaţă.Te privesc şi mi-e teamă.Cu cât te privesc mai mult,cu atât teama pune şi mai mult stăpânire pe inima mea.Apoi…această stare,care îmi amorţeşte tot trupul,tot sufletul,şi îl colorează în negru,ce apoi devine doar mâl,devine panică,o mai “>puternică stare de panică.Aş vrea ca în acel moment să fug departe de tine,de mine,de tot ce mă înconjoară şi să mă ascund în interiorul meu.Aş vrea în acel moment să-ţi spun adio,şi să plec fără niciun regret.Însă..există ceva mai puternic decât mine însămi.E ca atunci când rămâi paralizat în loc.Tu zîmbeşti,şi-mi spui că totul va fi bine,că nu trebuie să mă tem de nimic.De ce minţi?De ce minţi,când ştii la fel de bine ca mine cum se va termina totul?Vrei să te ascunzi după deget,dar ochii te dau de gol.Joci mereu acelaşi rol cu mine,cu tine,şi poate şi cu cei din jurul tău.Toată viaţa ai fost un foarte bun actor.Eşti ca un cadavru care şi-a deschis sicriul şi a venit să se plimbe printre cei vii.Nu cred că am puterea de a reînvia morţii,e mult prea mult,pentru o fiinţă neştiutoare ca mine.Tu eşti un înger sau un demon,dar niciodată o fiinţă omenească. Acum îmi ridic mai mult privirea,să te pot privi mai mult în ochi,şi plec.Da,plec,acolo unde nu există păpuşi transformate-n oameni,unde există iubirea,ci nu prefacatoria.Rămas bun şi atît îţi spun...!

Cateva lucruri despre mine

Nume si Prenume: Ramona Carcota
Porecla:Sarmonela
Zodia:Rac
Cifra preferata:3
Culoarea preferata:Rosu
Muzica preferata:  Drum n'bass ,Reggae,Clubbing,Jungle
Filme preferate:Vanilla sky,Fracture,Masca de fier,Hide and seek,Insomnia,Parfum de femeie
Actori/Actrite preferate: Al Pacino,Oana Pellea,Anthony Hopkins
Emisiuni preferate: Codul lui Oreste, Mondenii
Carti preferate:Lelia-George Sand,Un om norocos-Paler,Jocul lui Gerald-Stephen King,etc
Citat preferat:” Sa cada cortina,pentru ca s-a sfarsit farsa”
Id de messenger:ramonacarcota
Visul tau: Sa devin doctor psihiatru
Anotimul preferat:Vara
Daca eram o luna din calendar,as fi fost…Iunie
Daca eram o zi a saptamanii,as fi fost…Vineri
Daca eram o parte a zilei,as fi fost…Seara
Daca eram o virtute,as fi fost….Sinceritatea
Daca eram o personalitate istorica,as fi fost…Vlad Tepes

Daca eram o planeta,as fi fost…Pluto
Daca eram o pasare,as fi fost…Vultur
Daca eram o emotie,as fi fost…Teama
Daca eram un film,as fi fost…Sea of Love
Daca eram o carte,as fi fost…Un om norocos-Octavian Paler
Daca eram un personaj,as fi fost…Jerry
Daca eram un gust,as fi fost…Dulce-amarui
Daca eram o culoare,as fi fost…Rosu
Daca eram un cuvant,as fi fost…Singuratate
Daca eram o imbracaminte,as fi fost…Palton

Panica

Cand esti prins intre cosmar si realitate,ce iti ramane sa faci?Sa te afunzi in lumea ta cea linstita si frumoasa,sau…sa fii mereu cu ochii larg deschisi catre realitate?Inca sunt in dubii in ceea ce priveste existentza mea.Sunt la limita,acea limita care te impinge spre un abis de unde nu mai poti iesi.Cu toate eforturile tale de a incerca de a te retrage la normalitate,se pare ca este mult prea tarziu.Si totusi,ce ramane de facut?Pana si soarele sangeriu iti intra in vene si te cuprinde acea stare de panica…mereu panica,acea pasare neagra cu ghiare foarte lungi care iti rapeste si ultima suflare.