Aplauda numai cine trebuie...

Dincolo de clipirea ochilor,universul este altfel,altfel decat gandurile nesfarsite cu nuanta cenusie adunate in mine.Desi,o voce din cer imi sopteste ca tot ce se intampla e doar o forma nereusita de a ma face sa ma simt invinsa,sufletul se sparge in mii de bucati pe soseaua de la marginea visului in care m-am nascut.
M-am obisnuit cu visele spulberate de vant si suflete sparte,desi adunam cioburile cu mare grija incercand astfel sa imi refac sufletul.Era lipit acum,dar crapaturile erau vizibile.Stiam ca nu mai este acelasi,desi,ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul ca ma voi naste in alt vis cu un alt suflet.
Sufletul urla,asa cum suna pianul dezacordat de pe scena din fata mea.Oamenii aplauda,desi stiu la fel de bine ca mine ca ceva este neinregula,ca muzica e falsa,nu e melodioasa si dimpotriva seamna cu strigatul unei ciori,completand circuitul furiei sale.
Dar ei aplauda.S-au obisnuit ca la fiecare concert,bun sau rau,sa aplaude.

Aplauda...Aplauda...Aplauda...

Infininitul din noi...

Teama s-a infipt in oasele mele precum coltii unui gand sfasietor in sufletul demult apus.Inotam in marea lupta a spiritului cu constiinta.In jurul meu,alte suflete aflate in moarte clinica,se zbateau sa ajunga spre poarta Raiului.Drumul era lung si plin de obstacole.Voci in care ecoul se pierdea in neant,te ispiteau la cele mai mari pacate.Stiam ca nu voi ajunge in Rai.Eram prea slaba sa rezist ispitelor.Drumul spre Infinit era tot mai chinuitor,caci nu stiai nici ce te asteapta,nici ce vei gasi.Amintirile incepeau sa se prelinga peste chipul meu:prima gura de aer,prima imbratisare,prima soapta,primul pas,primul cuvant,primul chip,toate acestea se derulau in fata mea precum un film alb-negru vazut pana la ultimul detaliu.
"Ce se afla dincolo de Infinit?"Strigau sufletele tot mai tare,sperand sa gaseasca un raspuns.O voce cutremuratoare se aude de departe:"Dincolo de Infinit,va veti regasi pe voi insiva,caci acolo raman sufletele.Dincolo de Infinit sunteti voi!"

Si dintr-o data la auzul acestor vorbe cortina cate,iar oamenii din sala se ridica si aplauda,uitand totusi ca viata adevarata se gaseste chiar si dincolo de cortina!