Aplauda numai cine trebuie...

Dincolo de clipirea ochilor,universul este altfel,altfel decat gandurile nesfarsite cu nuanta cenusie adunate in mine.Desi,o voce din cer imi sopteste ca tot ce se intampla e doar o forma nereusita de a ma face sa ma simt invinsa,sufletul se sparge in mii de bucati pe soseaua de la marginea visului in care m-am nascut.
M-am obisnuit cu visele spulberate de vant si suflete sparte,desi adunam cioburile cu mare grija incercand astfel sa imi refac sufletul.Era lipit acum,dar crapaturile erau vizibile.Stiam ca nu mai este acelasi,desi,ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul ca ma voi naste in alt vis cu un alt suflet.
Sufletul urla,asa cum suna pianul dezacordat de pe scena din fata mea.Oamenii aplauda,desi stiu la fel de bine ca mine ca ceva este neinregula,ca muzica e falsa,nu e melodioasa si dimpotriva seamna cu strigatul unei ciori,completand circuitul furiei sale.
Dar ei aplauda.S-au obisnuit ca la fiecare concert,bun sau rau,sa aplaude.

Aplauda...Aplauda...Aplauda...