Călătorul

Călător
Zîmbind în gol
Ucigaș blînd
Ucizi totul doar prin gînd
Aripile i se-ntind
Vulturul moare plutind
La loc întunecat
Femeia nu ți-o privești
Cu mîna rece, întoarsă
Numai ce o mîngîi pe față
N-o iubești
Pe femeia ce-i zîmbești
În suflet venin
Clipele chin
Călător
Fără de vise
Gândurile-ți sunt ucise
E noapte și mă culc acum
Mîine plec din nou la drum

Cubul de gheata

Stăteam amîndoi chirciţi într-un cub de gheaţă,goi,cu palmele lipite de zidul ce ne despărţea.Te-ai uitat cu un surîs amar la mine şi-ai spus:
-„Eram îngrijorat cînd ai plecat…”
-,,De ce? Credeai c-am mai ucis un suflet?Stai liniştit,nu am mai comis o crimă.”
Am început să rîd,neluînd în seamă privirea-i tristă de pe faţa sa.
-,,Mă bucur pentru acel suflet care a rămas intact,căci dacă te-ar fi întîlnit s-ar fi îngrozit şi chinuit.”
Privirea-i tristă plină de amintiri,regreta că m-a întîlnit.Mă detesta şi mă iubea pentru dezechilibrul sufletului său.
Brusc,a zîmbit sarcastic şi-a spus:
-,,Să îţi spun şi că ai obiceiul să distrugi suflete?Şi că mi-ai luat şi sufletul meu,l-ai călcat în picioare şi l-ai izbit de toţi pereţii şi mi-ai rupt inima pînă ce tot sîngele s-a scurs pe pămîntul rece şi umed?”
Tăceam.Ştiam că avea dreptate.
Cu ochii pironiţi în privirea mea,a continuat :
-,,Sau,să sar peste partea aceasta neinteresantă?”
Palma mea a coborît uşor pe zidul gros de gheaţă, i-am zîmbit şi i-am răspuns:
-,,Vreau să-mi spui ce simţi”
Voiam să se elibereze de toată suferinţa pe care i-o provocasem odată.
Nu m-a auzit,şi-a continuat discursul pe care-l avea pregătit din secunda în care-l lăsasem sîngerînd la podea.
-,,În fond şi la urma urmei,ce mai contează un suflet?”
Lumina de pe scenă s-a stins,iar reflectoarele au început să se concentreze asupra cubului de gheaţă în care ne aflam.
-,,Spune tot ce simţi,vreau să te eliberezi”.
Insistam deşi ştiam că îi era teamă şi inima-i bătea cu spaimă-înnegurată. Îi era teamă de libertate.Ştia că odată eliberat,îi voi ucide din nou sufletul şi îl voi tulbura mai îngrozitor decît data precedentă.
Băiatul,cu ochii de un albastru spălăcit şi părul precum spicul de grîu ,a oftat şi-a spus:
-,,Cred că în loc de eliberare,va fi sclavie…”
-,,Şi dacă te rog sa te eliberezi pentru mine?”
-,,Şi tu ce o să faci pentru mine?”
Mă condiţiona,iar acest lucru mă făcea să mă retrag,căci nimeni nu o mai făcuse,eu eram cea care condiţiona,iar rolul de condiţionată îmi displăcea total.
Am preferat să tac.
-,,Promiţi că te vei elibera?” A fost singurul lucru care mă interesa.
Eliberîndu-se pe el,mă elibera şi pe mine,amîndoi fiind în acel cub blestemat de gheaţă.
-,,Cu tine,am învăţat să mă mulţumesc cu puţin.”
A spus aceasta,uitîndu-se spre public.Nu vorbea cu mine.Vorbea cu trecutul.
Mă privea cu spaimă în timp ce-i vorbeam şi îl amăgeam,apoi uşor mă retrăgeam,apoi din nou il amăgeam,cu sufletul lui mă jucam.
-,,Eşti foarte vagă în ceea ce-mi spui,te fereşti întotdeauna să îmi spui în ce fel anume sunt important pentru tine.
Nu-i puteam spune că eliberarea lui,era de fapt eliberarea mea,nu puteam să-i arăt încă o data individualismul meu dus pînă la extrem.
Băiatul cu ochii albaştrii şi chipul trîntit de iluzii se uita prin mine.
-,,De ce mă amăgeşti din nou?”
Nu i-am răspuns.Însă,am continuat să-l conving să facă ce voiam.
-,,Vreau să te eliberezi ,deoarece încă sper la o refacere a sufletului.”
Pe scenă au apărut doi figuranţi ,care au început să dea cu piatra în cubul de gheaţă,sperînd să-l spargă.
Unul ţinea în mîna dreaptă o cutie cu chibrituri pe care scria mare:
,,IUBIREA ARDE ÎN FOCUL DE GHEAŢĂ”
După încercări nenumărate de a sparge cubul,cei doi au plecat.
El m-a întrebat,cu ochii plini de lacrimi,bănuitori:
-,,Sufletului meu,al tău,al nostr?”
I-am răspuns,încercînd să ocolesc într-un mod discret adevarul.
-,,Nu stiu cît de nerefăcut este al tău,dar ştiu cît de nerefăcut este al meu.”
-,,Şi vrei să te agăţi de mine să ţi-l refaci şi pe mine să mă laşi în urmă ca pe un obiect folositor,dar folosit?”
Pe scenă au reapărut cei doi figuranţi cu o piatră mai mare,încercînd din nou sa spargă cubul.
Ce cu piatra,se întoarce către public şi strigă plin de disperare:
-,,Este imposibil,atîta timp cît fata nu îl iubeşte!!!”
Strigătul lui are un ecou negru,plin de ură.
Băiatul stă pe gînduri şi fixîndu-mă cu privirea spune:
-,,O să mă eliberez,dar numai dacă te transformi,dacă vei renunţa la egoismul atît de caracteristic tie”
-,,Sunt de acord”,i-am răspuns,deşi îl amăgeam.
-,,E bine că cel puţin îmi dai o speranţă”,si-a zîmbit mai fericit ca nicicand.
La auzul cuvîntului: SPERANŢĂ , cubul s-a spart!

Un sfarsit inseamna un nou inceput!

Care sunt cele mai mari greseli pe care trebuie sa le evitam intr-o relatie?
Desi nu va cunoasteti de mult timp,incepi sa ii povestesti totul despre trecutul tau,totul despre tine.Aceasta reprezinta una dintre greselile pe care cei mai multi le facem.Gandeste-te ca atunci cand incepi sa ii povestesti totul despre tine,misterul va disparea,iar acea persoana nu va mai avea acel impuls sa te descopere in timp,sa te desfireze,urmand monotonia si plictiseala.
Dupa prima intalnire deja astepti zeci de apeluri si mesaje de la acea persoana.STOP! Abia va cunoasteti,daca va entuziasmati asa de tare de la inceput s-ar putea ca nu dupa mult timp,acel sentiment sa dispara brusc.Luati o gura de aer,respirati adanc si asteptati calm ca lucrurile sa descurca intr-un mod firesc si calm."Graba strica treaba".
Desi,nu aveti o ''relatie'' de mult timp,ii ceri mereu explicatii:''Ce ai facut de nu m-ai sunat?''...."Unde te duci si cu cine?"...Acest gen de interogatoriu,nu face altceva decat sa te distanteze tot mai mult de persoana pe care o placi.
Daca incepi o relatie cu gandul:''Oricum nu va dura",afla ca asa se va intampla,si garantat acea relatie se va destrama in cel mult 2 ani.
Incercati ca modul de comunicare sa fie de cele mai multe ori direct,fata in fata,evitand discutiile la telefon sau declaratii de dragoste prin SMS.Daca vrei sa ii spui :"Te iubesc",spune-o privind in ochi persoana iubita,asa ii vei vedea reactia,gesturile,mimica,privirea,iar emotia este mult mai puternica.
Nu ii promite nimic din ceea ce nu esti sigur ca se poate realiza.Dezamagirea unei promisiuni neindeplinite face ca persoana de langa tine sa isi piarda increderea in tine.
Atunci cand va certati,ar fi bine sa va autocontrolati,sa nu jicniti sau sa va purtati urat cu persoana iubita.Multe persoane,se despart din cauza faptului ca nu stiu sa isi stapaneasca emotiile,trairile,dezamagirile,irascibilitatea.
Nu uitati,fiecare dn noi avem nevoie sa fim iubiti intr-un anumit fel.Degeaba iubim in felul nostru persoana de langa noi,daca modul in care o facem nu o face fericita.Acum o sa spuneti:"Eu asa pot iubi,asa sunt eu".Dar macar a-ti incercat sa o iubiti cum are aceasta nevoie?Degeaba ii cumperi cadouri si incerci sa fi romantic,daca atunci cand te imbeti si vi acasa te poti urat cu ea.Degeaba esti uneori sensibil la trairile ei,daca de cele mai multe ori nu o respecti si o pui in situatii limita si de umilinta.Degeaba esti tandra cu el,daca tu il inseli cu nu stiu cati.
Incercati sa nu folositi aceleasi glume si acelasi vocabular cu persoana iubita,acelasi pe care il aveti cu baietii din cartier sau prietenele voastre de club si shopping.
Daca persoana de langa voi va umileste,va jicneste prin purtarea sa,aveti demnitatea si plecati din viata sa in cel mai silentios mod cu putinta.Nu ii luati cadourile inapoi,e trecutul vostru.Nu ii reprosa,nu mai are rost.
Iar daca ati avut curajul si demnitatea necesara pentru a face acest pas,nu alergati intr-o noua relatie sperand si autosugestionandu-va ca veti uita.Lasati timpul sa se scurga in clepsidra vietii,rana sa se cicatrizeze iar apoi daca va aparea acea persoana care sa va faca inima sa zambeasca,mergeti cu aceasta pe raza soarelui construind un nou inceput.''Un sfarsit inseamna un nou inceput!"

Clovnul tristetii

Sunt clovnul tristeţii.Văd cum se scurge timpul eternitatii.Nimic,din ce-mi spui tu,nu mă face mai vesel.De mult timp,mă simt ca-ntr-un carusel.Din cuşca neagră a vieţii aş vrea să ies să vă zâmbescDar simt şi cred că ar fi un zâmbet prea grotesc.Aţi vrea să vă mai spun o glumă?Am să vă spun cuzâmbetul pe buze,prefăcându-mă fericit.Însă zâmbetul şi privirea,vă spune că inima şi sufletulsunt de un negru-tocit.Te rog sărută-mă uşor,şi priveşte-mă ca şi cum numai eute fac să vibrezi.O să te privesc zâmbind în ochi,şi-am să te hibnotizez.O lacrimă se scurge,un zâmbet se deschide,privareavarsă sânge şi vocea-mi tremurândă spune glume.

Oglinda sparta

Stau intr-o camera destul goala..e doar un fotoliu…Ma uit in oglinda sparta si ma vad bucati…Nu mai sunt intreaga..Ma apuca disperarea,ce se intampla??De ce nu mai sunt intreaga…Caut innebunita in toata camera o oglinda…o oglinda intreaga…Uite!Am gasit ceva,e o oglinda!Sunt fericita,sunt in culmea fericirii,acum o sa ma vad intrega,nu o sa mai fiu bucati si atat…Ma uit mai bine la oglinda…Nu,nu se poate!Nu e adevarat!Traiesc o minciuna!Trebuie sa fie intreaga,stiu sigur ca e intreaga…Insa ochii mei albi goliti de tristete,amaraciune,privesc oglinda,e sparta.Eu sunt bucati…Stau in camera intunecata cu un fotoliu cautand sa gasesc cu disperare un raspuns..De ce nu e intreaga>?De ce eu nu sunt intreaga?