Clovnul tristetii

Sunt clovnul tristeţii.Văd cum se scurge timpul eternitatii.Nimic,din ce-mi spui tu,nu mă face mai vesel.De mult timp,mă simt ca-ntr-un carusel.Din cuşca neagră a vieţii aş vrea să ies să vă zâmbescDar simt şi cred că ar fi un zâmbet prea grotesc.Aţi vrea să vă mai spun o glumă?Am să vă spun cuzâmbetul pe buze,prefăcându-mă fericit.Însă zâmbetul şi privirea,vă spune că inima şi sufletulsunt de un negru-tocit.Te rog sărută-mă uşor,şi priveşte-mă ca şi cum numai eute fac să vibrezi.O să te privesc zâmbind în ochi,şi-am să te hibnotizez.O lacrimă se scurge,un zâmbet se deschide,privareavarsă sânge şi vocea-mi tremurândă spune glume.

Oglinda sparta

Stau intr-o camera destul goala..e doar un fotoliu…Ma uit in oglinda sparta si ma vad bucati…Nu mai sunt intreaga..Ma apuca disperarea,ce se intampla??De ce nu mai sunt intreaga…Caut innebunita in toata camera o oglinda…o oglinda intreaga…Uite!Am gasit ceva,e o oglinda!Sunt fericita,sunt in culmea fericirii,acum o sa ma vad intrega,nu o sa mai fiu bucati si atat…Ma uit mai bine la oglinda…Nu,nu se poate!Nu e adevarat!Traiesc o minciuna!Trebuie sa fie intreaga,stiu sigur ca e intreaga…Insa ochii mei albi goliti de tristete,amaraciune,privesc oglinda,e sparta.Eu sunt bucati…Stau in camera intunecata cu un fotoliu cautand sa gasesc cu disperare un raspuns..De ce nu e intreaga>?De ce eu nu sunt intreaga?