Haosul a dispărut
Valiza cu masti furata
Soapta abandonata
Si mi-am dorit doar un sarut.
Gatul meu a spanzurat sarutul tau
Limba ta o tinea in brate pe a mea
Mainile au apus peste sufletul imaculat
Iar eu m-am încolacit in juru-ti
Fara sa te mai las...
.jpg)
miercuri, 1 septembrie 2010
duminică, 22 august 2010
Pianistul fara maini
Fata cu ochii de smoala incinsa si chipul inocent,a lasat in urma suflete paralizate,priviri in gol,chipuri patate de lacrimi inghetate si multe soapte.Sa fi fost demon?Sa fi fost inger?
Nimeni nu a gasit raspunsul.
Ii placea sa transforme sufletele.
Pianistul,a continuat sa cante cu ajutorul privirii lasate-n gol,pentru fata care ii taiase mainile.
I le taiase deoarece stia ca sacrificiul de a canta normal,nu e sacrificiu,ea isi dorea imposibilul.
Pianistul canta cele mai frumoase melodii din toate timpurile,sperand ca ea sa ajunga sa-l iubeasca
Nu era trist ca il lasase fara maini,era disperat caci nu putea sa-i ofere mai mult,decat melodiile cantate cu privirea.
Fata cu chip inocent,ii zambea,il amagea,il tulbura,asa cum o mai facuse si cu alte suflete.
Acest mare pianist,nu era nici primul suflet chinuit si nici ultimul.
Copila,i-a cerut,zambind,sa faca si mai multe sacrificii.I-a cerut sa-si smulga ochii si sa-i puna intr-o cutie de carton pe care scrie cadou.
Pianistul,fara sa stea pe ganduri,s-a dus in umbra trecutului,a luat cutitul si-a-nceput sa-si decupeze ochii.
Fata a inceput sa rada si l-a pus sa cante.
I-a cantat cu ajutorul gaurilor ce au ramas dupa smulgerea ochiilor.
Insa,nici asta nu a multumit-o pe copila cu cel mai inocent zambet,si a plecat.
Pianul,brusc s-a dezacordat,pianistul pe loc a-nnebunit si sufletul i-a murit.
Si-n camera cea alba,el purtand amintirea chipului ei in mintea sa imprastiata,el inca o asteapta…
Insa fata e acum intr-un alt decor amagind si chinuind un alt suflet,dupa care-l ucide,si-apoi pleca cu un zambet..inocent..lasand sa putrezeasca un alt suflet mort.
Nimeni nu a gasit raspunsul.
Ii placea sa transforme sufletele.
Pianistul,a continuat sa cante cu ajutorul privirii lasate-n gol,pentru fata care ii taiase mainile.
I le taiase deoarece stia ca sacrificiul de a canta normal,nu e sacrificiu,ea isi dorea imposibilul.
Pianistul canta cele mai frumoase melodii din toate timpurile,sperand ca ea sa ajunga sa-l iubeasca
Nu era trist ca il lasase fara maini,era disperat caci nu putea sa-i ofere mai mult,decat melodiile cantate cu privirea.
Fata cu chip inocent,ii zambea,il amagea,il tulbura,asa cum o mai facuse si cu alte suflete.
Acest mare pianist,nu era nici primul suflet chinuit si nici ultimul.
Copila,i-a cerut,zambind,sa faca si mai multe sacrificii.I-a cerut sa-si smulga ochii si sa-i puna intr-o cutie de carton pe care scrie cadou.
Pianistul,fara sa stea pe ganduri,s-a dus in umbra trecutului,a luat cutitul si-a-nceput sa-si decupeze ochii.
Fata a inceput sa rada si l-a pus sa cante.
I-a cantat cu ajutorul gaurilor ce au ramas dupa smulgerea ochiilor.
Insa,nici asta nu a multumit-o pe copila cu cel mai inocent zambet,si a plecat.
Pianul,brusc s-a dezacordat,pianistul pe loc a-nnebunit si sufletul i-a murit.
Si-n camera cea alba,el purtand amintirea chipului ei in mintea sa imprastiata,el inca o asteapta…
Insa fata e acum intr-un alt decor amagind si chinuind un alt suflet,dupa care-l ucide,si-apoi pleca cu un zambet..inocent..lasand sa putrezeasca un alt suflet mort.
Trei
Femeia în rochie alba asteapta soarele să răsară. La mâna dreaptă atârna ceasul de marmura care îi șoptea mii de cuvinte. Femeia era singură la balul acela mascat și dansa. Se învârtea în jurul cuplurilor de acolo dându-și seama că toți cei prezenți sunt învăluiți de somnolență. Ea râdea, ochii îi străluceau a bucurie. Ochii ei emanau energie și candoare. Fata era într-o stare de fericire, speranță și naivitate.
În mijlocul sălii de dans, femeia în rochie rosie, care râdea destul de zgomotos, avea pe față o masca albă. Culoriile din sală cădeau pe rând una câte una. Rochia cea rosie a acestei femei părea sfâșiată de o fiară. Sufletul ei de foc se amesteca cu acele suflete din acea mulțime. Se înstrăinase de ceilalți, era doar ea care îl îmbrățișa pe el. Era cu un el. Ea nu era singura niciodata. Bărbatul o ținea strâns în brațe și îi smulgea văpaia de pe rochie. Îi smulgea fiara care îi sfâșiase rochia, îi smulgea părul răvășit de gânduri și apoi îi smulgea ultima respirație.
În sala erau trei oglinzi, iar umbra și lumina trăiau necontenit reflectate-n oglinzi. Umbra era mult mai reflectată și mai evidentă, lumina era veșnic în umbra, veșnic invizibila, veșnic netrăită.
În coltul din dreapta, lângă semineu se află femeia în rochie neagră. Nu privește pe nimeni, nu dansează, nu are mască, așa cum nu are nici femeia în alb. Este foarte singură în mulțime. Rămasă cu privirea lipită de podea, femeia încercă să-și reamintească cine este. Sunetul viorii se aude din ce în ce mai tare, și toți din sală se rotesc intr-un cerc nebun. Sunetul are un miros înțepător.
Femeia în negru este sedată de o realitate inutilă. Dar totuși zâmbește. Zâmbetul ei este născut dintr-un scepticism refulat. De pe buze îi țâșnesc tulburările, nevrozele și revoltele.
Nimeni de la acel bal nu o vede.
Este singură în mulțime. Se simte izgonită din propria viață.
Inima și sufletul, plasate între coaste, sunt veșnic zgâriate de metalul ce învelește gândul.
Ochii de carton i s-au decupat când a uitat să mai privească.
Balul se încheie.
Cele trei femei se desprind din decor, se iau de mână, făcând o mică plecăciune după care ies pe usa neagră într-o altă sală.
Cele trei oglinzi reflectă rochiile. Măstile rămân pe chipurile celorlalți.
În mijlocul sălii de dans, femeia în rochie rosie, care râdea destul de zgomotos, avea pe față o masca albă. Culoriile din sală cădeau pe rând una câte una. Rochia cea rosie a acestei femei părea sfâșiată de o fiară. Sufletul ei de foc se amesteca cu acele suflete din acea mulțime. Se înstrăinase de ceilalți, era doar ea care îl îmbrățișa pe el. Era cu un el. Ea nu era singura niciodata. Bărbatul o ținea strâns în brațe și îi smulgea văpaia de pe rochie. Îi smulgea fiara care îi sfâșiase rochia, îi smulgea părul răvășit de gânduri și apoi îi smulgea ultima respirație.
În sala erau trei oglinzi, iar umbra și lumina trăiau necontenit reflectate-n oglinzi. Umbra era mult mai reflectată și mai evidentă, lumina era veșnic în umbra, veșnic invizibila, veșnic netrăită.
În coltul din dreapta, lângă semineu se află femeia în rochie neagră. Nu privește pe nimeni, nu dansează, nu are mască, așa cum nu are nici femeia în alb. Este foarte singură în mulțime. Rămasă cu privirea lipită de podea, femeia încercă să-și reamintească cine este. Sunetul viorii se aude din ce în ce mai tare, și toți din sală se rotesc intr-un cerc nebun. Sunetul are un miros înțepător.
Femeia în negru este sedată de o realitate inutilă. Dar totuși zâmbește. Zâmbetul ei este născut dintr-un scepticism refulat. De pe buze îi țâșnesc tulburările, nevrozele și revoltele.
Nimeni de la acel bal nu o vede.
Este singură în mulțime. Se simte izgonită din propria viață.
Inima și sufletul, plasate între coaste, sunt veșnic zgâriate de metalul ce învelește gândul.
Ochii de carton i s-au decupat când a uitat să mai privească.
Balul se încheie.
Cele trei femei se desprind din decor, se iau de mână, făcând o mică plecăciune după care ies pe usa neagră într-o altă sală.
Cele trei oglinzi reflectă rochiile. Măstile rămân pe chipurile celorlalți.
duminică, 25 iulie 2010
Pe care sa aleg?:))))))
Cica in fruntea clasamentului ar fi barbatul:
1.ROMANTIC: ala de aduce flori ( de la 50 lei in sus), mici atentii gen: o masina sau hai si un diamant acolo, sa aprinda lumanari in timpul cinei…ce? pai cine doamne iarta-ma se duce la intalniri cu preoti? Sa se uite in ochii ei cand ii face declaratii: “draga mea, stiu ca am strabism, ignora-l, eu iti declar ceva aici…ai un fund cat a lu’ maica’mea, da’ io te’besc ansea cum esti, mancarea e groaznica…da’ io tot te’besc ca oricum n-o faci tu, sexul cu tine e o placere…rara, anuala as putea zice, da’ io tot te’besc ca oricum nu-l fac cu tine…fah, tu nu te mai pensezi?”
2.INCREZATOR ( in fortele proprii). Cica asta ar avea incredere deplina in el si-n fortele lui: “Fah…pariu mancat’as ca ridic 200 kg cu o mana? Vrei sa vezi? Treci aici sa te ridic…”
Nu este gelos : ” du-te fah unde vrei…ca oricum nu poti sa iesi pah usa si daca totusi reusesti pune-ti o punga pah cap, in rest poti sa faci ce vrei, daca vrei poti sa uzi si canapeaua”
3. ARTISTUL: ar impresiona cu creativitatea sa . Da’ acum nu se mai poarta poeziile, mai bine o dedicatie muzicala: ” Si`a luat nevasta mea norocos barbat
Merg pe drum si banii imi vin
Vin ca ploaia din senin
De nu mai am loc sa ii tin” incheiata cu inconfundabilul Hep heeeii…hep heeiii….fara numar …
4.STRAINUL: normal, oricine stalceste lb. romana si nu este cocalar sau pitipoanca…este o sursa de cash..caval. “Do you know…feedback? Da, da, adica vrei pe la spate?” zise pitzi de colo…
5.REBELUL: ala de-i aventurier. Da’ e cul, sa moara toti dusmanii de nu…ca eu am valoare si talent…
6.INTELIGENTUL: clar, e dastept…l-a dus capul sa faca bani. Hai cu ML-ul si baga si maneaua, 7 lanturi de 3 ori…
7. GENTLEMANUL: ala care deschide usa unei femei: ” iesi fah in mortii…ca dau cu tine de pamant “, ii tine haina: ” asta o pastrez eu, ca tot de la mine o ai, comentezi?” si plateste de fiecare data…cu doua perechi de palme.
Cam asa arata cele 7 tipuri de barbati irezistibili in mahalaua mioritica.”
Pffffffff…..mi-e extrem de greu sa ma decid pe care din ei sa il aleg:)))))
1.ROMANTIC: ala de aduce flori ( de la 50 lei in sus), mici atentii gen: o masina sau hai si un diamant acolo, sa aprinda lumanari in timpul cinei…ce? pai cine doamne iarta-ma se duce la intalniri cu preoti? Sa se uite in ochii ei cand ii face declaratii: “draga mea, stiu ca am strabism, ignora-l, eu iti declar ceva aici…ai un fund cat a lu’ maica’mea, da’ io te’besc ansea cum esti, mancarea e groaznica…da’ io tot te’besc ca oricum n-o faci tu, sexul cu tine e o placere…rara, anuala as putea zice, da’ io tot te’besc ca oricum nu-l fac cu tine…fah, tu nu te mai pensezi?”
2.INCREZATOR ( in fortele proprii). Cica asta ar avea incredere deplina in el si-n fortele lui: “Fah…pariu mancat’as ca ridic 200 kg cu o mana? Vrei sa vezi? Treci aici sa te ridic…”
Nu este gelos : ” du-te fah unde vrei…ca oricum nu poti sa iesi pah usa si daca totusi reusesti pune-ti o punga pah cap, in rest poti sa faci ce vrei, daca vrei poti sa uzi si canapeaua”
3. ARTISTUL: ar impresiona cu creativitatea sa . Da’ acum nu se mai poarta poeziile, mai bine o dedicatie muzicala: ” Si`a luat nevasta mea norocos barbat
Merg pe drum si banii imi vin
Vin ca ploaia din senin
De nu mai am loc sa ii tin” incheiata cu inconfundabilul Hep heeeii…hep heeiii….fara numar …
4.STRAINUL: normal, oricine stalceste lb. romana si nu este cocalar sau pitipoanca…este o sursa de cash..caval. “Do you know…feedback? Da, da, adica vrei pe la spate?” zise pitzi de colo…
5.REBELUL: ala de-i aventurier. Da’ e cul, sa moara toti dusmanii de nu…ca eu am valoare si talent…
6.INTELIGENTUL: clar, e dastept…l-a dus capul sa faca bani. Hai cu ML-ul si baga si maneaua, 7 lanturi de 3 ori…
7. GENTLEMANUL: ala care deschide usa unei femei: ” iesi fah in mortii…ca dau cu tine de pamant “, ii tine haina: ” asta o pastrez eu, ca tot de la mine o ai, comentezi?” si plateste de fiecare data…cu doua perechi de palme.
Cam asa arata cele 7 tipuri de barbati irezistibili in mahalaua mioritica.”
Pffffffff…..mi-e extrem de greu sa ma decid pe care din ei sa il aleg:)))))
miercuri, 21 iulie 2010
Delir
Abia acum am invatat sa te tin de mana.Abia acum am invatat sa te privesc cu adevarat si sa iti vorbesc.Poate ca abia acum am invatat ca sentimentele devin tot mai comerciale.
Nu vreau sa sentimentalizez,sa dramatizez sau sa vulgarizez ceea ce se numeste :”Iubire”…Iubire..Ce e aia iubire?De unde stii tu sigur ca ceea ce simti se poate numi iubire si nu doar o simpla dorinta organica,nu doar pulsiunea
de a avea ceva interzis sau neinterzis tie?Stii tu ce e aia iubire?Jura-teeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!Esti absolut sigur ca ceea ce simti nu este doar admiratie amestecata cu atractie sau poate doar duiosie amestecata cu orgoliul de a detine ceva ce nimeni nu poate avea.
Pffff….Cred ca am dat in paranoia la ora asta….Ei..si daca am dat,ce?E paranoia mea,numai a mea,si nu sunt obligata sa o impart cu nimeni,nici macar cu tine…
Am inceput sa zac pe rafturile pline de praf si sa imi beau licoarea sufletului…Cu fiecare inghititura simt ca e mult delir in mine,prin mine ,n tot.Ai privit vreodata in jur?Ai simtit vreodata ca libertatea ta este undeva la amanet si nu ai niciun ban in buzunar pentru a putea-o recastiga?Eu simt asta zilnic…Poate intr-o zi am sa am banii necesari pentru a-mi recapata libertatea.Si desi scepticismul meu bine prins in incercarea de a fi cat mai realista(desi nu sunt de cele mai multe ori),imi tot spun :”Sper ca esti absolut constienta ca nu vei schimba niciodata nimic si pe nimeni”…Si da,pentru o secunda,doua chiar cred in :”ratiunea” , in “luciditatea” mea ca apoi sa ma apuce iar sentimentalismul si sa cred din nou ca totul se va schimba…ma apuca asa zisul optimism…Ce e aia optimism???Optimism este atunci cand te minti ca prostu’ ca va fi bine desi esti foarte constient ca nu va fi deloc bine.
Eu sunt plina de scrum,nimeni nu vede asta,stiu foarte bine sa ma ascund in unele momente,iar unele din acele momente se numeste :”ACUM”…
Nu exista cuvinte care sa spuna ce simti si cum simti.Exista poate doar consecinte ale starilor,moduri ultra disperate de a-ti transpune un sentiment.
Nu vreau sa sentimentalizez,sa dramatizez sau sa vulgarizez ceea ce se numeste :”Iubire”…Iubire..Ce e aia iubire?De unde stii tu sigur ca ceea ce simti se poate numi iubire si nu doar o simpla dorinta organica,nu doar pulsiunea
de a avea ceva interzis sau neinterzis tie?Stii tu ce e aia iubire?Jura-teeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!Esti absolut sigur ca ceea ce simti nu este doar admiratie amestecata cu atractie sau poate doar duiosie amestecata cu orgoliul de a detine ceva ce nimeni nu poate avea.
Pffff….Cred ca am dat in paranoia la ora asta….Ei..si daca am dat,ce?E paranoia mea,numai a mea,si nu sunt obligata sa o impart cu nimeni,nici macar cu tine…
Am inceput sa zac pe rafturile pline de praf si sa imi beau licoarea sufletului…Cu fiecare inghititura simt ca e mult delir in mine,prin mine ,n tot.Ai privit vreodata in jur?Ai simtit vreodata ca libertatea ta este undeva la amanet si nu ai niciun ban in buzunar pentru a putea-o recastiga?Eu simt asta zilnic…Poate intr-o zi am sa am banii necesari pentru a-mi recapata libertatea.Si desi scepticismul meu bine prins in incercarea de a fi cat mai realista(desi nu sunt de cele mai multe ori),imi tot spun :”Sper ca esti absolut constienta ca nu vei schimba niciodata nimic si pe nimeni”…Si da,pentru o secunda,doua chiar cred in :”ratiunea” , in “luciditatea” mea ca apoi sa ma apuce iar sentimentalismul si sa cred din nou ca totul se va schimba…ma apuca asa zisul optimism…Ce e aia optimism???Optimism este atunci cand te minti ca prostu’ ca va fi bine desi esti foarte constient ca nu va fi deloc bine.
Eu sunt plina de scrum,nimeni nu vede asta,stiu foarte bine sa ma ascund in unele momente,iar unele din acele momente se numeste :”ACUM”…
Nu exista cuvinte care sa spuna ce simti si cum simti.Exista poate doar consecinte ale starilor,moduri ultra disperate de a-ti transpune un sentiment.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)