
Nu sunt replici,nu este teatru.
Mă uit la mine şi încep să mă analizez din toate unghiurile.Am senzaţia de o stare perfidă.Echilibrul se transformă în dezechilibru.Şi deşi starea de cădere în gol rămîne intactă,încă sper.
Deşi toată fiinţa mea se revoltă,încep să scobesc în carnea ruptă.
Stii tu,vanzătorul de iluzii mi-a furat existenţa.Aşa că am născocit eu o identitate.Aveam de unde alege,din albumul orb de pe masă.Apoi am mutilat doi îngeri după care am mutilat vidul.Aveam o satisfacţie totală.Îndoiala e legată de puls cu funia roasă,dar nu mă sperii,aştept.
Aştept o nouă existenţă într-un altfel de trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu