In ceata rece,ce se lasa,iti vad raspunsul din priviri.Cu o mana rece-ntoarsa iti acoperi un suspin.
Ochii-s largi,banuitori si ma cauti printre sfori
Nu-s acolo,eu-s departe,ma destram in mii de soapte
Ma uit la tine,chiar discret,in timp ce te prefaci ca nu ma vezi
Dar ma vezi,o stiu bine,caci in gand ma porti pe mine
Si cadavre iti ies din creier,iar eu te vad ca pe-o idee
Esti idee,esti o soapta
Esti confuzia in noaptea grea care se lasa
Imi pui o mie de-ntrebari tampite
Si nu-mi vine sa cred ca ai cerinte atat de multe
Tine minte:intrebarile-s raspunsuri,raspunsurile-s intrebari
Acum taci dracului din gura,caci vreau sa-mi innod sufletul pe ultimele sfori…
.jpg)
vineri, 30 aprilie 2010
Imi place?...
Imi place de tine pentru ca esti mereu la dispozitia mea in orice clipa,secunda.Imi place ca pot sa stau oricat timp vreau langa tine,dupa care sa plec si tu sa ma astepti…
Imi place ca nu ma judeci niciodata,imi place ca ma adori pentru ceea ce sunt,chiar daca sunt mai noncomformista decat noncomformismul in sine.Imi place ca esti sincer…si sincer,nu ai avea motiv sa ma minti,stii prea bine ca vad dincolo de aparente.Imi place ca daca o sa te las dracului,tu o sa speri sa ma gasesti si o sa ma astepti fara niciun repros.Imi place ca esti atat de sensibil incat daca ridic putin tonul,te ironizez sau te critic,te pierzi si incepi sa plangi.Imi place timiditatea ta iesita din comun,care de multe ori insa ma calca pe nervi.Imi place ca mereu ma aprobi si nu-mi iesi niciodata din cuvant.Imi place ca nu astepti nimic de la mine si ca simpla mea prezenta e ca o gura de aer pentru tine.
Imi place cand imi ceri sfaturi in absolut orice si le pui in aplicare.
PS:Si totusi,NU IMI PLACE!!!!
Imi place ca nu ma judeci niciodata,imi place ca ma adori pentru ceea ce sunt,chiar daca sunt mai noncomformista decat noncomformismul in sine.Imi place ca esti sincer…si sincer,nu ai avea motiv sa ma minti,stii prea bine ca vad dincolo de aparente.Imi place ca daca o sa te las dracului,tu o sa speri sa ma gasesti si o sa ma astepti fara niciun repros.Imi place ca esti atat de sensibil incat daca ridic putin tonul,te ironizez sau te critic,te pierzi si incepi sa plangi.Imi place timiditatea ta iesita din comun,care de multe ori insa ma calca pe nervi.Imi place ca mereu ma aprobi si nu-mi iesi niciodata din cuvant.Imi place ca nu astepti nimic de la mine si ca simpla mea prezenta e ca o gura de aer pentru tine.
Imi place cand imi ceri sfaturi in absolut orice si le pui in aplicare.
PS:Si totusi,NU IMI PLACE!!!!
Ceasca cu iluzii
Pe masa din barul cu fum albastru,se afla ceasca cu iluzii diluate,care ne despartea tot mai mult.Timpul traversa prin oasele tale si nesigur,cu un zambet timid ma priveai cu spaima.Pupila se dilata si ai fi dorit ca pe retina sa ramana imortalizate toate clipele petrecute impreuna.Cu fiecare scurgere a secundei,ceasca cu iluzii se termina.
Erai ingrozit,stiai ca am sa plec din nou.Privirea-ti ma analiza si ma patrundea in toate incheieturile,cautand astfel un raspuns.Stiam ca erai confuz,stiam exact ce gandeai,stiam ca te ranesc,si totusi alegeam sa ma prefac ca nu inteleg ca ma iubeai.Ai zambit din nou si m-ai intrebat:”Ma intreb de ce dispari.As vrea sa pot stii ce te face sa fugi si de ce alegi sa fugi?”
Mi-am dat seama ca nu era o intrebare adresata mie,era propriul tau monolog,era eliberarea cuvintelor ce te chinuiau in fiecare secunda a vietii de cand ma cunosteai.
M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca trebuia din nou sa te las singur,fara niciun raspuns,sa te zbati de unul singur cu intrebarile si raspunsurile create de tine.Trebuia sa te las singur printre cestile cu iluzii baute sau nebaute,printre chipuri albe de plastic si printre mizeria sufletelor adunate langa tine.
Privirea-ti era goala si mana ta a vrut sa opreasca plecarea mea.Era in zadar.Stiai ca oricum voi pleca.Stiam ca vei deveni si mai confuz si puroiul va iesi la suprafata din interioul tau.Ca cestile se vor sparge,iar iluziile vor fi baute de alti localnici ai barului.Stiam tot ce gandesti,tot ce simti,insa tu nici macar nu banuiai asta.Si cu toate astea,plecam.
Din trupul meu zgariat de vise si cuvinte se nastea un nou inceput.Eram constienta ca iti otraveam fiecare clipa,ca rosul din sufletul tau se va transforma intr-un negru hidos.
Iluziile se pierdeau cu fiecare transformare.
Te-ai ridicat si ai spus:”Esti ca un pestisor,incerc sa te prind si nu reusesc”
Erai frustrat,dezamagit,amagit,si totusi sperai ca nu am sa plec.
Am scos din nou ceasul din buzunar pregatita sa plec,dar a cazut pe podeaua rece si s-a spart.
Am baut toate iluziile din ceasca de pe masa,mi-am luat paltonul si am plecat.
Tu…ai ramas pe loc,privindu-ma cum plec!
Erai ingrozit,stiai ca am sa plec din nou.Privirea-ti ma analiza si ma patrundea in toate incheieturile,cautand astfel un raspuns.Stiam ca erai confuz,stiam exact ce gandeai,stiam ca te ranesc,si totusi alegeam sa ma prefac ca nu inteleg ca ma iubeai.Ai zambit din nou si m-ai intrebat:”Ma intreb de ce dispari.As vrea sa pot stii ce te face sa fugi si de ce alegi sa fugi?”
Mi-am dat seama ca nu era o intrebare adresata mie,era propriul tau monolog,era eliberarea cuvintelor ce te chinuiau in fiecare secunda a vietii de cand ma cunosteai.
M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca trebuia din nou sa te las singur,fara niciun raspuns,sa te zbati de unul singur cu intrebarile si raspunsurile create de tine.Trebuia sa te las singur printre cestile cu iluzii baute sau nebaute,printre chipuri albe de plastic si printre mizeria sufletelor adunate langa tine.
Privirea-ti era goala si mana ta a vrut sa opreasca plecarea mea.Era in zadar.Stiai ca oricum voi pleca.Stiam ca vei deveni si mai confuz si puroiul va iesi la suprafata din interioul tau.Ca cestile se vor sparge,iar iluziile vor fi baute de alti localnici ai barului.Stiam tot ce gandesti,tot ce simti,insa tu nici macar nu banuiai asta.Si cu toate astea,plecam.
Din trupul meu zgariat de vise si cuvinte se nastea un nou inceput.Eram constienta ca iti otraveam fiecare clipa,ca rosul din sufletul tau se va transforma intr-un negru hidos.
Iluziile se pierdeau cu fiecare transformare.
Te-ai ridicat si ai spus:”Esti ca un pestisor,incerc sa te prind si nu reusesc”
Erai frustrat,dezamagit,amagit,si totusi sperai ca nu am sa plec.
Am scos din nou ceasul din buzunar pregatita sa plec,dar a cazut pe podeaua rece si s-a spart.
Am baut toate iluziile din ceasca de pe masa,mi-am luat paltonul si am plecat.
Tu…ai ramas pe loc,privindu-ma cum plec!
joi, 29 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
Scrisoare de la un el
Un suflu usor in ochii negri ai unei femei perfecte si parca totul in jurul tau a disparut.Este doar ea.Si tu.Nu iti amintesti: Poate ai imbatranit si memoria te lasa.Lasa-ma sa iti spun o povestire.Lasa-te prins in mreaja cuvintelor si lasa-ma sa ti-o arat din nou asa cum ai iubit-o.
Spatiu rece.Esti pierdut.De undeva din lumea electronica,simti cum cineva incearca sa iti sopteasca ceva in urechea care de multe ori crede ca se inseala.Vrei sa ii simti fata calda,dar numai bitii infiniti ti se infasuara in jurul mainilor.Infrigurat inchizi ochii pt o clipa.Bitii sunt inselatori si se joaca cu tine.Te retragi in cochilia timpului si incepi sa iti amintesti.O culoare,doua,trei,apoi universul te inconjuara.Esti undeva pierdut intr-o pictura din trecut.Totul se petrece cu repeziciune.Alcool,tigari.Lucruri care nu sunt ceea ce par.O stea spre care intinzi mana.Este superba si ai vrea sa fie a ta.Mai staruiesti o secunda si dispare in neant.Intinzi mana si incerci sa o opresti,dar degetele ti se inchid goale peste podul palmelor si oftezi.O parte din lumea ei ti-a ramas in inima si nu stii daca vei mai avea vreodata ocazia sa ii spui ca e steaua ta preferata.Un fulger te aduce inapoi in prezent si o auzi din nou soptind.Pentru o clipa crezi ca doar raza de lumina lasata in urma ei iti joaca feste.Neincrezator,raspunzi totusi plin de speranta.La urma urmei nu este prima data cand vorbesti cu inima ta.Si iti raspunde inapoi.Invaluit in lumina ei incepi sa crezi si inima ti se transforma intr-o flacara.Privesti in oglinda si o vezi facandu-ti cu mana.Stii ca nu este acolo,dar pt o clipa o iei de mana si zambesti.Este reala si mai frumoasa decat iti amintesti.
Beep…Beep…Beep…
Sunetul pluteste in urechea ta si astepti.Pui mana pe floare apoi o mirosi si o simti langa tine.Ii auzi vocea si deodata fiecare linie se coloreaza in rosu.Ii privesti palma si observi uimit cum totul se schimba.
Te intrebi ce inseamna si ai vrea sa fii sigur.
“Buna”,”Oh da”,”Ce mai faci”..Simple cuvinte si totusi le-ai asculta intruna venind de la ea.Iei un creion si il lasi sa alunece pe hartie in timp ce cazi in visare.La sfarsit ti se pare ca totul s-a terminat prea repede.Privesti coala cu ceva timp in urma goala,si o vezi plina de cele mai frumoase inimi pe care le-ai desenat vreodata.Iti amintesti ca ai jurat ca nu vei mai face niciodata ceva romantic.Zambesti trist si stii ca e prea tarziu.Astepti.Si in locul de lumina ti se strecoara nelinistea.De ce te simti ca un adolescent de 14 ani?Iti lasi capul in maini si pt o clipa aproape te inneci in iazul gandurilor.O vezi si dintr-o data simti o tresarire in suflet si liniile din maine impreunate.Ai fi vrut sa ii aduci o floare,dar instinctul altor glasuri ti-a spus sa nu o faci.Zambesti nesigur si te ridici sa o saluti.Te saluta si ea incet probabil molipsita de nesiguranta ta.Clipesti si in gandurile tale o iei de mana.Ai vrea sa o faci in realitate dar instinctul altor voci iti spune ca e prea devreme.
Te pierzi cu ea in vorbe,intr-un ecou de frunze si te intrebi daca e adevarat.Timpul a explodat,spatiul s-a strans in jurul vostru si nu mai stii nici daca inima iti mai apartine in intregime.Soarele s-a rotit de 4 ori si seara ti se pare ca fara ea nu mai esti tu.Instinctul atator alte glasuri iti spune ca e prea devreme,le auzi cum soptesc ca vei fi ranit.Pentru o clipa cazi pe ganduri,dar amintirea mana ei in mana ta te linisteste.Amintirea mainii si a zambetului cald.Gandul ei care ajunge la tine chiar si de la departare,vantul care iti sopteste din nou cu glasul ei cald si raza pe care o ai inca pastrata in inima ta.Te intinzi,privesti cerul deasupra ta si ii multumesti.Nu vrei inca sa recunosti,dar simti ca acum pt ea traiesti.Stii ca i se pare inca prea mult si taci.Dar din cand in cand ii iei mana ii iei mana si plin de dragoste,o saruti si apoi o pui la piept.
Esti treaz acum.A fost doar un vis.Erai in varsta privind soarele si un carnet vechi incercai sa iti amintesti.Acum stiind ce simti,stiind ca si in viitor,va starui aceasta raza ce iti va transforma viata intr-un rai,ii vei spune oare?Cat tii la ea si cat inseamna pt tine?Ca poate pentru prima data in viata esti indragostit cu adevarat de cineva?Sau vei lasa dragostea sa moara,lasandu-se condusa de un instinct al vocilor ce te inconjuara?
Da,este foarte adevarat ca tin la ea si ca ma vad cu ea in viitor,dar oare nu as fi un egoist,daca i-as spune totul dintr-o data?Stiind ca nu simte la fel ca mine?O voi lasa mai mult sa se gandeasca si poate intr-o zi cand ne vom plimba printr-un tablou cu flori am sa o aud spunandu-mi:”Te iubesc”
Spatiu rece.Esti pierdut.De undeva din lumea electronica,simti cum cineva incearca sa iti sopteasca ceva in urechea care de multe ori crede ca se inseala.Vrei sa ii simti fata calda,dar numai bitii infiniti ti se infasuara in jurul mainilor.Infrigurat inchizi ochii pt o clipa.Bitii sunt inselatori si se joaca cu tine.Te retragi in cochilia timpului si incepi sa iti amintesti.O culoare,doua,trei,apoi universul te inconjuara.Esti undeva pierdut intr-o pictura din trecut.Totul se petrece cu repeziciune.Alcool,tigari.Lucruri care nu sunt ceea ce par.O stea spre care intinzi mana.Este superba si ai vrea sa fie a ta.Mai staruiesti o secunda si dispare in neant.Intinzi mana si incerci sa o opresti,dar degetele ti se inchid goale peste podul palmelor si oftezi.O parte din lumea ei ti-a ramas in inima si nu stii daca vei mai avea vreodata ocazia sa ii spui ca e steaua ta preferata.Un fulger te aduce inapoi in prezent si o auzi din nou soptind.Pentru o clipa crezi ca doar raza de lumina lasata in urma ei iti joaca feste.Neincrezator,raspunzi totusi plin de speranta.La urma urmei nu este prima data cand vorbesti cu inima ta.Si iti raspunde inapoi.Invaluit in lumina ei incepi sa crezi si inima ti se transforma intr-o flacara.Privesti in oglinda si o vezi facandu-ti cu mana.Stii ca nu este acolo,dar pt o clipa o iei de mana si zambesti.Este reala si mai frumoasa decat iti amintesti.
Beep…Beep…Beep…
Sunetul pluteste in urechea ta si astepti.Pui mana pe floare apoi o mirosi si o simti langa tine.Ii auzi vocea si deodata fiecare linie se coloreaza in rosu.Ii privesti palma si observi uimit cum totul se schimba.
Te intrebi ce inseamna si ai vrea sa fii sigur.
“Buna”,”Oh da”,”Ce mai faci”..Simple cuvinte si totusi le-ai asculta intruna venind de la ea.Iei un creion si il lasi sa alunece pe hartie in timp ce cazi in visare.La sfarsit ti se pare ca totul s-a terminat prea repede.Privesti coala cu ceva timp in urma goala,si o vezi plina de cele mai frumoase inimi pe care le-ai desenat vreodata.Iti amintesti ca ai jurat ca nu vei mai face niciodata ceva romantic.Zambesti trist si stii ca e prea tarziu.Astepti.Si in locul de lumina ti se strecoara nelinistea.De ce te simti ca un adolescent de 14 ani?Iti lasi capul in maini si pt o clipa aproape te inneci in iazul gandurilor.O vezi si dintr-o data simti o tresarire in suflet si liniile din maine impreunate.Ai fi vrut sa ii aduci o floare,dar instinctul altor glasuri ti-a spus sa nu o faci.Zambesti nesigur si te ridici sa o saluti.Te saluta si ea incet probabil molipsita de nesiguranta ta.Clipesti si in gandurile tale o iei de mana.Ai vrea sa o faci in realitate dar instinctul altor voci iti spune ca e prea devreme.
Te pierzi cu ea in vorbe,intr-un ecou de frunze si te intrebi daca e adevarat.Timpul a explodat,spatiul s-a strans in jurul vostru si nu mai stii nici daca inima iti mai apartine in intregime.Soarele s-a rotit de 4 ori si seara ti se pare ca fara ea nu mai esti tu.Instinctul atator alte glasuri iti spune ca e prea devreme,le auzi cum soptesc ca vei fi ranit.Pentru o clipa cazi pe ganduri,dar amintirea mana ei in mana ta te linisteste.Amintirea mainii si a zambetului cald.Gandul ei care ajunge la tine chiar si de la departare,vantul care iti sopteste din nou cu glasul ei cald si raza pe care o ai inca pastrata in inima ta.Te intinzi,privesti cerul deasupra ta si ii multumesti.Nu vrei inca sa recunosti,dar simti ca acum pt ea traiesti.Stii ca i se pare inca prea mult si taci.Dar din cand in cand ii iei mana ii iei mana si plin de dragoste,o saruti si apoi o pui la piept.
Esti treaz acum.A fost doar un vis.Erai in varsta privind soarele si un carnet vechi incercai sa iti amintesti.Acum stiind ce simti,stiind ca si in viitor,va starui aceasta raza ce iti va transforma viata intr-un rai,ii vei spune oare?Cat tii la ea si cat inseamna pt tine?Ca poate pentru prima data in viata esti indragostit cu adevarat de cineva?Sau vei lasa dragostea sa moara,lasandu-se condusa de un instinct al vocilor ce te inconjuara?
Da,este foarte adevarat ca tin la ea si ca ma vad cu ea in viitor,dar oare nu as fi un egoist,daca i-as spune totul dintr-o data?Stiind ca nu simte la fel ca mine?O voi lasa mai mult sa se gandeasca si poate intr-o zi cand ne vom plimba printr-un tablou cu flori am sa o aud spunandu-mi:”Te iubesc”
Aceasta este o scrisoare de la un vechi prieten…imi pare rau ca l-am ranit si ca dorinta de a-i spune acele cuvinte:”Te iubesc” nu i s-a indeplinit.Oricum va ramane mereu un prieten drag mie si sper sa gaseasca adevara iubire intr-o buna zi:)…Te salut,M:D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)