Sinuciderea clipei...

Imi port trecutul in valiza pe care o tin in mana stanga urcand in trenul fara destinatie.In buzunarul de la haina stau mototolite intrebarile,incertitudinile si confuzia.Ma uit pe fereastra si observ ca toata culoarea soarelui s-a scurs pe pamant.Deschid valiza si observ ca trecutul este un vas de cristal,iar soseaua de la marginea clipei se ingusteaza din ce in ce mai mult.

Sunt singura in tren,iar trenul merge singur...

Observ cu stupefactie ca nu mai am trecut,nu mai am prezent,iar viitorul lipseste cu desavarsire.

Si totusi,trenul continua sa mearga...