Eram pe banca din parc intr-o zi de toamna.El era langa mine si ma privea cu duiosie,sperand sa gaseasca un raspuns la intrebarea mea.
-Da-mi o iluzie.M-a rugat.desi stia ca urasc iluziile.
-Nu am,nu vreau nici sa primesc,nici sa dau.
Eram nervoasa,iritata deoarece ma rugase sa ii dau ceva ce eu nu aveam.
-Atunci am sa iti dau eu,ca sa ai de unde da inapoi.
Mi-a zambit in timp ce a intins palmele spre mine.
-O iluzie cere si naste o alta iluzie.
-Da,o iluzie te transforma,te descompune,te recompune,ca apoi sa te tranteasca si sa te ridice spre lumina.
A intins din nou palmele,cu speranta sa le intind si eu pe ale mele.
-Dar,daca nu vreau sa renasc?Daca nu vreau sa primesc nimic si nici sa dau?
Radeam,incercam sa fac in asa fel incat sa nu banuiasca cat de mult imi doream iluzia.
-Atunci o sa imi demonstrezi ca esti o individualista si ca nu te intereseaza de sufletele descompuse in urma ta.
Baiatul a bagat mainile in buzunar si m-a intrebat:
-Stiu ca ai nevoie de ast,te rog ma lasi sa te ajut?Sa fiu alaturi de tine?Sa te sustin?
A intins din nou palmele,in timp ce ochii varsau lacrimi.
-Nu pot,am mutilat iluzia.Acum nu mai pot face nimic….
S-a uitat la mine cu ochii mari si goi.Era cel mai trist om din lume.Simtea cum totul din jurul lui se transforma si toamna devine iarna.
-Ai uitat sa numeri vesnicia dintre clipe?Ai uitat ca ma ai pe mine?Ai uitat ca azi este toamna?Ai uitat ca…
-Nu ne potrivim in decor…
-Atunci hai la mare.Stiu ca adori marea.Stiu ca atunci ai sa iti reamintesti de minemai sa iti reamintesti de noi,ai sa iti reamintesti ca iubesti toamna,ai sa iti reamintesti sa numeri infinitul,ai sa iti reamintesti ca tu esti iluzie pentru mine…
Taceam.Eram confuza.Nu stiam daca doream sa imi reamintesc toate aceste lucruri.Nu stiam daca oglinda va mai reflecta iluzia,nu stiam daca sufletul va accepta din nou revolta…
Iar intr-un final i-am raspuns:
-Ti-am gresit….dar te-am iertat!
miercuri, 21 iulie 2010
Lume schizofrenica
Vai cat urasc fitele si arogantele…Urasc aroganta si prostia.Sunt oameni care te critica pentru absolut orice,gen:
Eu: ma uit pe strada
Ei:-Mama ce ciudata e aia
Eu:merg in continuare,nu imi pasa
Ei:-Vai ce noncomformista este…
Eu:-Vorbesc cu ei politicos,ii ascult,desi spun numai tampenii si ma streseaza cu replicile lor fade si insignifiante iar la final le spun adevarul pe un ton finut cu parerea mea
Ei-se supara
Frateeeeeee….m-am saturat de oamenii care nu sunt capabili sa isi vada noroiul din ghetele lor dar il vad la altii,il amplifica,il hiperbolizeaza,ii da contur,si apoi barfesc in cel mai nesimtit mod cu putinta,sperand ca au haz si lumea va aplauda umorul lor(atat de sec,dealtfel)….(se aud ropote de aplauze…”multumesc…”…”multumesc”).Se face apoi plecaciunea de rigoare.
Te duci la colega ta sa o intrebi de vorba,ea iti intoarce spatele si iti raspunde plina de aroganta.De ce?De ce nu iti spune in fata :”Te urasc”….Prefera sa zambeasca frumos(dar foarte fake) dupa care spune:”Imi cer scuze dar trebuie sa plec”…si te lasa cu ochii in soare…Frumos…(ropote de aplauze…)…
Urasc fetele care daca mami si tati au bani,isi permit sa se comporte ca ultimele :”staruri”…gen :se lauda cat a dat pe nu stiu ce pachet de tigari,ca bea numai bauturi scumpe si desigur merg numai in cluburi de fitze.
Frateeeeeeee……Traim intr-o lume mizerabila si BOLNAVA.Lumea asta este schizofrenica rau de tot.
Eu: ma uit pe strada
Ei:-Mama ce ciudata e aia
Eu:merg in continuare,nu imi pasa
Ei:-Vai ce noncomformista este…
Eu:-Vorbesc cu ei politicos,ii ascult,desi spun numai tampenii si ma streseaza cu replicile lor fade si insignifiante iar la final le spun adevarul pe un ton finut cu parerea mea
Ei-se supara
Frateeeeeee….m-am saturat de oamenii care nu sunt capabili sa isi vada noroiul din ghetele lor dar il vad la altii,il amplifica,il hiperbolizeaza,ii da contur,si apoi barfesc in cel mai nesimtit mod cu putinta,sperand ca au haz si lumea va aplauda umorul lor(atat de sec,dealtfel)….(se aud ropote de aplauze…”multumesc…”…”multumesc”).Se face apoi plecaciunea de rigoare.
Te duci la colega ta sa o intrebi de vorba,ea iti intoarce spatele si iti raspunde plina de aroganta.De ce?De ce nu iti spune in fata :”Te urasc”….Prefera sa zambeasca frumos(dar foarte fake) dupa care spune:”Imi cer scuze dar trebuie sa plec”…si te lasa cu ochii in soare…Frumos…(ropote de aplauze…)…
Urasc fetele care daca mami si tati au bani,isi permit sa se comporte ca ultimele :”staruri”…gen :se lauda cat a dat pe nu stiu ce pachet de tigari,ca bea numai bauturi scumpe si desigur merg numai in cluburi de fitze.
Frateeeeeeee……Traim intr-o lume mizerabila si BOLNAVA.Lumea asta este schizofrenica rau de tot.
marți, 6 iulie 2010
Cutia de Cola
E o zi friguroasa de iarna.Sunt un om de zapada,cu sufletul inghesuit intr-o cutie de cola,aruncata pe strada.
Sufletul e acolo inghesuit,incearca sa iasa,sa se raspandeasca,dar ramane acolo asteptand copilul sa modeleze zapada.Asteapta,dar…nimeni nu vine.Nimeni,absolut nimeni.Copilul e preocupat sa se dea cu sania ,nu are timp de omul de zapada.
Tanti cu aceea cu paltonul rosul care se plimba,uita sa priveasca omul de zapada,uita sa priveasca albul.Poate ca a invatat sa priveasca prea mult negrul si albul o orbeste,o irita.Este nervoasa ca este frig afara si picioarele ii aluneca pe gheata.Apoi trece batranul,mergand greu sprijinindu-se de un baston.Da drcu anotimpul,e nervos,iritat si trist ca nu are bani sa plateasca intretinerea la caldura,ca pensia este mult prea mica iar farfuria de pe masa este mereu goala.Nici el nu priveste omul de zapada.
Cutia de cola e tot in mijlocul strazii si nimeni nu o ridica sa o priveasca sau macar sa o arunce la ghena de gunoi.
Cutia ramane in zapada.
Sufletul e acolo inghesuit,incearca sa iasa,sa se raspandeasca,dar ramane acolo asteptand copilul sa modeleze zapada.Asteapta,dar…nimeni nu vine.Nimeni,absolut nimeni.Copilul e preocupat sa se dea cu sania ,nu are timp de omul de zapada.
Tanti cu aceea cu paltonul rosul care se plimba,uita sa priveasca omul de zapada,uita sa priveasca albul.Poate ca a invatat sa priveasca prea mult negrul si albul o orbeste,o irita.Este nervoasa ca este frig afara si picioarele ii aluneca pe gheata.Apoi trece batranul,mergand greu sprijinindu-se de un baston.Da drcu anotimpul,e nervos,iritat si trist ca nu are bani sa plateasca intretinerea la caldura,ca pensia este mult prea mica iar farfuria de pe masa este mereu goala.Nici el nu priveste omul de zapada.
Cutia de cola e tot in mijlocul strazii si nimeni nu o ridica sa o priveasca sau macar sa o arunce la ghena de gunoi.
Cutia ramane in zapada.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Tacerea
Umbra a spart chitara
Astept tacerea unui sunet
Lumina a spart chitara
Si tot ce vad acum,e o chitara sparta
Confuzia atinge apogeul,iar zambetul e rece si violet
Nebunia calma imi fura ultimul cuvant
Incerc sa tip,dar tot ce pot sa fac este sa tac
Chitara ma inghite,are corzi multe
In jur vad sunete vopsite
Chitara este sparta,poarta masca colorata
Are culori pastelate
Din pictura canceroasa,de un pictor furata
Corzile au fost ucise de chitaristul fara suflet
Pe bec atarna soapta!
Astept tacerea unui sunet
Lumina a spart chitara
Si tot ce vad acum,e o chitara sparta
Confuzia atinge apogeul,iar zambetul e rece si violet
Nebunia calma imi fura ultimul cuvant
Incerc sa tip,dar tot ce pot sa fac este sa tac
Chitara ma inghite,are corzi multe
In jur vad sunete vopsite
Chitara este sparta,poarta masca colorata
Are culori pastelate
Din pictura canceroasa,de un pictor furata
Corzile au fost ucise de chitaristul fara suflet
Pe bec atarna soapta!
Fără spectacol
Bătrînul s-a aplecat pe asfalt să înghită restul de pâine .Într-un mod brutal capul i-a fost strivit sub talpa piciorului acelui înger impozant.Îngerul a chemat apoi copiii i-a strîns cu o acurateţe nemaiîntîlnită în jurul său şi-a început să le mutileze inocenţa.Apoi i-a pus pe oamenii de toate vârstele să danseze pe acea muzică sinistră după care sa-şi smulgă plămînii pe gură într-un mod mutual.Îngerul se plimba rînjind şi le mutila pe rînd personalitatea.Deşi toată scena pare bazată pe un paralogism de maximă intensitate,totul este adevărat chiar de nu s-a întâmplat.
Copiii îşi adună vechiturile deşi nu ştiu că vor fi ucişi de mâna care-i mângîia.Pianul s-a stricat,vioara s-a spart,iar ceasul tău din buzunar a uitat să bată ora exctă.
Da,ceasul tău.Sau…ai fost atît de credul încît să crezi că îngerul te-a uitat?Şi deşi nu îţi convine îmi dai dreptate.Îi simţi şi tu prezenţa la fel ca mine.Îi simţi respiraţia atunci când te autoconvingi că nu e lîngă tine.
Eu însă ştiu că ceasul meu nu mai bate demult ora exactă,că oglinda nu mai reflectă nimic,că lumina e umbră şi soarele-i placid.Deşi sunt conştientă de toate atrocităţile acestea ştiu ceva ce tu nu ştii.
Scena e aceeaşi,şi publicul s-a transformat.
Îngerul e spectatorul,eu sunt actorul…şi ghici?Tu eşti regizorul!
Copiii îşi adună vechiturile deşi nu ştiu că vor fi ucişi de mâna care-i mângîia.Pianul s-a stricat,vioara s-a spart,iar ceasul tău din buzunar a uitat să bată ora exctă.
Da,ceasul tău.Sau…ai fost atît de credul încît să crezi că îngerul te-a uitat?Şi deşi nu îţi convine îmi dai dreptate.Îi simţi şi tu prezenţa la fel ca mine.Îi simţi respiraţia atunci când te autoconvingi că nu e lîngă tine.
Eu însă ştiu că ceasul meu nu mai bate demult ora exactă,că oglinda nu mai reflectă nimic,că lumina e umbră şi soarele-i placid.Deşi sunt conştientă de toate atrocităţile acestea ştiu ceva ce tu nu ştii.
Scena e aceeaşi,şi publicul s-a transformat.
Îngerul e spectatorul,eu sunt actorul…şi ghici?Tu eşti regizorul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)