Spectacolul din gara

Eram pe banca din gară.Nu stiam daca ma aflam în decorul potrivit,la momentul potrivit.Nu stiam daca asteptam ceva,pe cineva,sau daca eu eram cea asteptata.Nu stiam daca înainte de a fi în acest decor,eram alta sau ma schimbasem,dar simteam ca nu mai eram aceeasi.Ceva din interiorul meu capatase o alta culoare.
În gara era foarte multa lume,fiecare era într-o permanenta viteza.Acesti oameni pareau ca au murit de mult.Vedeau fara sa priveasca.Zîmbeau fara sa simta si respirau artificial.Unii intrau în gara,altii plecau din gara,iar ceilalti asteptau trenul linistiti pe o banca sau pe treptele reci ale unei scari.
Eu si cu baiatul de lânga mine faceam parte din categoria celor care asteptau.Un lucru era cert:el aştepta trenul ca cei din jurul nostru.Eu,nu stiam daca asteptam ceva,sau eu eram cea asteptata.
M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca trebuia sa fac parte din multimea care se grabeau spre iesire.Insa,tot ce am putut sa fac a fost sa...sa imi ascult sunetul respiratiei si sa privesc golul din multime.
Aveam impresia bizara ca eram un simplu spectator.Gara era scena,iar cei din jurul meu erau actorii.Fiecare in parte avea rolul sau pe care il credea principal.Apoi,apareau figurantii:femeia de servici,mereu preocupata sa stearga mizeria de pe scena,copilul care vinde ziare,mereu preocupat sa vanda informatie,uneori distorsionata si...cersetorii,care desi aparent erau figuranti in aceasta piesa banala si absurda,ne verificau sufletele in fiecare zi.Asta era slujba lor,verificare de suflete.
Si desi,nu intelegeam nimic din aceasta piesa,care nu facea altceva decat sa ma irite,sa ma agite,dar totusi reusea sa imi starneasca curiozitatea,o priveam,o simteam,o respiram prin tot corpul meu,cu tot sufletul meu.
Baiatul de langa mine,stii tu,cel despre care am vorbit mai devreme,s-a ridicat de pe banca si s-a amestecat in multime.S-a plictisit.S-a plictisit de tot spectacolul acesta banal.S-a plictisit sa fie doar un simplu spectator.A vrut sa devina actor.
Sau...poate doar astepta trenul.
Trenul sosise.
Sceneta luase sfarsit.
Si desi,trenul a plecat si scena a ramas goala,a venit alt tren.Scena s-a umplut apoi cu alti actori.
Povestea asta desi pare aceeasi,mereu este schimbata.
E mereu alta...mereu aceeasi!
Mereu aceeasi...mereu alta!
Eu n-am bilet de tren,tu ai?